Monica Jitariuc: Credibilitate vs. Vizibilitate – Cum construiești încredere | Podcast Canopy Ep. 41

00:00:00,190 –> 00:00:27,260 [Cristian Ignat]
Monica Jitariuc este expertă în comunicare, specializată în strategie și dezvoltare de capacități. A consiliat organizații internaționale, ministere, ONG-uri și corporații în reputație, comunicare de criză și relația cu stakeholderii, cu rezultate măsurabile. A condus una dintre cele mai mari agenții de PR. A câștigat premii pentru excelență în comunicare și are peste 25 de ani de experiență puși în slujba unei societăți mai bune. Monica, nici nu știi cât de mult mă bucur că te am astăzi aici!

00:00:27,260 –> 00:00:36,440 [Monica Jitariuc]
Nici nu știi cât de mult mă bucur că în sfârșit am ajuns aici. Mă bucur foarte mult, în primul rând să te revăd și în al doilea rând, că am ocazia să povestesc despre comunicare. Ador să fac asta.

00:00:36,440 –> 00:00:43,540 [Cristian Ignat]
Abia aștept! Cred că ți-am mai zis de mai multe ori că eu cred că sunt unul dintre cei mai mari fani ai tăi, declarați.

00:00:43,540 –> 00:00:44,260 [Monica Jitariuc]
Măi…

00:00:44,260 –> 00:00:51,340 [Cristian Ignat]
Da. Zi-mi, te rog, pentru cei care nu te știu, în 30 de secunde maxim, cine ești și ce faci?

00:00:51,340 –> 00:01:33,380 [Monica Jitariuc]
Sunt o fată din Sighișoara, unde vă invit să mergeți să vizitați. Am 25 de ani, cum ai zis, de când fac comunicare. Asta fac de când mă știu. Ce fac eu, pe scurt, e să ajut organizații de tot felul, nu numai să fie mai vizibile, dar mai ales să fie înțelese. Și dacă vrei să definesc fix în 30 de secunde, mă ocup de vizibilitate, impact și mai ales influență. Încerc ca prin credibilitate să duc organizațiile astea și pe reprezentanții lor la mesele unde se iau decizii. Deci nu e comunicare de dragul comunicării, nu e vizibilitate de dragul vizibilității. Ce fac eu este prin instrumente specifice de comunicare, să ajut organizațiile și liderii lor să ajungă la mesele care contează.

00:01:33,380 –> 00:01:38,260 [Cristian Ignat]
Avem o provocare, să zic așa, din ce în ce mai mare, cu credibilitatea. Așa este?

00:01:38,260 –> 00:02:17,820 [Monica Jitariuc]
Așa este. Chiar zilele trecute a apărut studiul Edelman Trust Barometer, care este un studiu foarte important de încredere, făcut pe niște mii de organizații și în studiul ăla spune că, pe lângă polarizare, suntem și într-o criză totală de identitate. Oamenii nu mai știu în cine să aibă încredere, de aceea se întorc din nou la oamenii de lângă ei, la familie, la prieteni. Și se mai adaugă peste asta și faptul că nu mai avem aceleași surse de informație. Așadar, da, suntem într-o criză a încrederii și industria asta a încrederii cred că e una dintre cele mai valoroase care există și mă bucur că pot de mult să fiu în ea și să pot să contribui ca vocile care contează să se audă.

00:02:17,820 –> 00:02:21,760 [Cristian Ignat]
Cum se construiește încrederea, simplist vorbind?

00:02:21,760 –> 00:03:02,580 [Monica Jitariuc]
Hm, sunt multe definiții și multe formule. Din păcate, nici una matematică sută la sută. Ce pot să îți spun din ce am observat în ăștia 25 de ani e că încrederea nu se construiește pe vorbe, decât pe termen scurt. Încrederea se construiește prin fapte. Ce faci și nu ce faci azi sau ce ai făcut o dată acum zece ani, ci ce faci zi de zi? Cum iei decizii ca lider? Cât de consistent ești în deciziile alea? Cum îți arăți valorile în mijlocul unei furtuni de pragmatism în care trăim? Asta construiește încredere. Practic, cine ești, ce zici, dar mai ales ce faci? Asta construiește încredere.

00:03:02,580 –> 00:03:20,580 [Cristian Ignat]
Cum convingi oamenii aceștia? Pentru că există acest profil de oameni care fac foarte multe și foarte multe lucruri bune, dar care nu vor să iasă în evidență. Și eu știu zece persoane așa, în câteva secunde, dacă mă gândesc. Cum, cum îi faci să iasă în față și să comunice?

00:03:20,580 –> 00:04:21,750 [Monica Jitariuc]
Îhm, lucrez destul de rar cu persoane individuale, dar întâlnesc în trainingurile mele oameni într-adevăr, care sunt liberi profesioniști și care au reticențe în a se expune. Uneori nici nu trebuie. Uneori, poate dacă obiectivele tale nu sunt să câștigi business, să câștigi reputație, tu ai, de exemplu, o nișă a ta care te cunoaște foarte bine din networking, de exemplu, poate fi suficient. Uneori, oamenii comunică fără să-i vedem. Da, sunt unii care au niște newslettere foarte bune, dar ei nu se arată aproape niciodată. Nu există, asta e frumusețea comunicării. Nu există o rețetă sută la sută valabilă. Când încerc să-i conving însă, îi întreb așa: le zic că PR-ul înseamnă și Gabriela Lungu m-a învățat asta, una dintre mentorele mele, PR-ul înseamnă performanță și recunoaștere. Deci, când faci ceva bun, e bine să te lauzi că nu te laudă nimeni și uneori vibrează la chestia asta. Alteori se conving prin faptul că își văd competiția, că comunică și zic: „Dar ce, mă, eu nu sunt mai bun decât ăălalt?” Și eu vreau să zic și asta funcționează.

00:04:21,750 –> 00:04:23,220 [Cristian Ignat]
În general, asta îi doare cel mai tare.

00:04:23,220 –> 00:04:52,560 [Monica Jitariuc]
Altădată îi doare că nu mai fac bani sau spun: uite, aș putea tarifa mai scump decât o fac și totuși, pentru că nu am reputație construită, mi-e mai greu. Alteori rămân în urmă cu mijloacele de comunicare. Nu știu, n-au comunicat niciodată pe social media și spun acum e foarte dificil să o iau de la zero. Deci sunt multe motive pentru care merită să fii vizibil. Niciunul nu e aplicabil tuturor, by default, iar unii nu au nevoie de această vizibilitate.

00:04:52,560 –> 00:04:56,220 [Cristian Ignat]
Cum de ai ales să mergi pe consultanță

00:04:56,220 –> 00:04:58,720 [Cristian Ignat]
individuală de la agenție?

00:04:58,720 –> 00:06:39,159 [Monica Jitariuc]
Eu lucrez de 25 de ani, numai asta știu să fac, asta am făcut. Am lucrat în ăștia 25 de ani, 10 ani în agenție, într-adevăr, ceilalți 10 i-am lucrat și asta e cumva punctul forte al carierei mele și lucrul care mă ajută să fiu o consultantă bună. Am făcut lucruri foarte diverse, am lucrat în marketing, social media, comunicare internă, am lucrat în PR și toate lucrurile astea m-au ajutat cumva să văd comunicarea nu ca pe o one time sau să o văd legată de un canal sau din instrument de comunicare, ci să o văd integrat. Și atunci, cumva, agenția, cei 10 ani, care au fost fix la jumătatea carierei, m-au ajutat mult din punct de vedere al sistemelor, al accesului la cunoaștere. Am lucrat în cel mai puternic grup de comunicare, din care am învățat enorm. Deci m-a învățat multe agenția, iar tranziția către cariera de consultant pe care o am în ultimii cinci ani a venit firesc dintr-o schimbare a priorităților vieții. Eu mi-am dedicat foarte mult timp carierei, timp de 20 de ani și a venit vremea să balansez mai bine timpul. Și cariera de consultant îmi permite un balans mai bun. Și al doilea motiv, în afară de faptul că am luat decizia cu familia, merita și ea să fie inclusă în deciziile mele, al doilea motiv a fost ador varietatea de misiuni pe care mi le pot lua. Ca și consultantă, pot lucra mult pentru instituții publice, pot lucra pentru companii foarte diverse. Am acces la o plajă mult mai largă de clienți, pe care pot să îi duc mult mai pe termen lung și cu care pot construi și o relație personală. Cred foarte tare în relația asta consultant-client și îmi place să dedic timp cât mai mult clienților și cariera asta, de ultimii cinci ani îmi permite să fac lucrurile astea.

00:06:39,160 –> 00:06:46,080 [Cristian Ignat]
Deci ai o libertate mai mare și pe plan personal și pe partea de a-ți alege clienții cu care lucrezi.

00:06:46,080 –> 00:07:00,140 [Monica Jitariuc]
Cam asta da, și mai ales cel mai mare privilegiu este că n-am pornit de la zero, ci am pornit cumva cu tot bagajul de experiență la care agenția a contribuit enorm, ca și toată cariera mea de 10 ani, dinainte de agenție.

00:07:00,252 –> 00:07:09,572 [Cristian Ignat]
… Care crezi că este cel mai mare sau important lucru care s-a schimbat în domeniul de comunicare în ultimii cinci ani? Cinci, da.

00:07:09,572 –> 00:07:25,482 [Monica Jitariuc]
Cred că răbdarea. Oamenii nu mai au răbdare. Toată lumea vrea peste noapte, rapid. Rețelele sociale ne-au alimentat acest crez greșit, că reputația se construiește peste noapte, că poți deveni repede celebru pe TikTok, că poți repede și adevărul e că așa e, da.

00:07:25,482 –> 00:07:26,672 [Cristian Ignat]
Au fost câteva exemple.

00:07:26,672 –> 00:08:01,872 [Monica Jitariuc]
Și poți chiar face bani, poți converti. Deci nu e… Eu tot timpul sunt, ca om de comunicare, extrem de deschisă la tot ce se întâmplă, pentru că noi suntem doar spectatori și folosim instrumentele astea. Nu suntem în poziția de a le respinge și atunci sunt critică față de ele atunci când e cazul, dar încerc să le îmbrățișez. Ce s-a schimbat e răbdarea de a înțelege că reputația se construiește peste noapte și că poți fi vizibil rapid, dar credibil durează să construiești, pentru că, așa cum am spus la început, faptele construiesc și nu poți face fapte de pe azi pe mâine, multe.

00:08:01,872 –> 00:08:09,272 [Cristian Ignat]
Da, poți, într-adevăr, poți avea o campanie prin care să devii cunoscut peste noapte, însă

00:08:09,272 –> 00:08:16,852 [Cristian Ignat]
după o lună de zile de, să zicem, viralitate, oamenii probabil o să uite cu siguranță de campania respectivă. Adică se întâmplă asta.

00:08:16,852 –> 00:09:27,732 [Monica Jitariuc]
Și mai e încă ceva, Cristi. Depinde foarte mult pentru cine lucrezi. Organizațiile cu care eu lucrez au interese multiple în ceea ce înseamnă vizibilitate. De exemplu, lucrez cu instituții publice sau cu companii foarte mari, care au nevoia și vin la mine cu nevoia de a câștiga credibilitate în fața stakeholderilor, a părților interesate. Vorbim, de exemplu, de un dezvoltator care vrea să vorbească cu ONG-uri, vrea să vorbească cu instituții publice, da? El nu poate câștiga credibilitate în fața lor, că au citit trei articole în ziar sau că au văzut nu știu ce la pagina lor de LinkedIn. Ei construiesc credibilitate întâlnindu-se, creând contexte în care să își demonstreze credibilitatea. De aceea, partea asta, care nu se vede atât de mult și cu care nici nu prea pot să mă laud pe internet, e partea care îmi place cel mai mult. Asta în care de fapt creez asta. Eu asta înțeleg prin comunicare strategică bună. Să creezi contexte în care toată lumea care are ceva de zis pe un subiect se adună la o masă. Toate vocile sunt ascultate și apoi deciziile se iau în comun pe cât posibil. Pentru că în ziua de azi, comunicarea nu înseamnă doar eu să vin și cu o trâmbiță mare să zic, ci înseamnă eu să ascult foarte mult, să integrez ce zic ceilalți, să creez aceste contexte de, de conversație, de fapt.

00:09:27,732 –> 00:09:32,432 [Cristian Ignat]
Care este diferența între brand personal și reputație?

00:09:32,432 –> 00:11:00,932 [Monica Jitariuc]
Brandul personal e un concept cu care eu nu sunt mare fană a lui. El vine clar din zona asta de marketing, dar care înseamnă felul în care oamenii te știu, da? Ei, toată lumea are un brand personal, adică și cei care ne ascultă. Dacă îi întrebăm acum „Voi aveți un brand personal?” și o să-i lăsăm așa 30 de secunde să se gândească. Sigur au. Toată lumea are. Și într-adevăr, este construit din cum ai lucrat cu oamenii cu care ai lucrat, unde ai apărut, cum îți ții rețelele sociale. Toate astea contribuie la percepția despre tine. Ai luat premii, n-ai luat premii și așa mai departe. Ei bine, având toți un brand personal, toți avem și o reputație. Reputația asta e ca o, ca un mixer de muzică, știi, de DJ. Ea poate fi mai la minim, mai la maxim, adică mai difuză. Oamenii dacă îi întrebi „O știi pe Mariana?” „Da, o știu.” „Ce face Mariana?” „Păi nu știu. Parcă făcea ceva cu trenduri sau cu… ” Știi, aici e reputația difuză. Sau da, o știu pe Mariana. Ultima oară a făcut treaba aia și se ocupă de treaba aia și poți lucra cu ea astfel. Asta e o reputație mai concentrată, în care oamenii știu cine ești, ce faci și mai ales cum pot lucra cu tine. Asta înseamnă, de fapt, reputație bună, reputație concentrată. Iar brandul personal e o discuție foarte lungă și foarte la modă. Eu recomand tuturor celor care sunt preocupați de cum sunt văzuți să se preocupe foarte tare de ce fac și cât de clar comunică ce fac. Și de aici multe lucruri o să meargă de la sine.

00:11:00,932 –> 00:11:12,692 [Cristian Ignat]
Crezi că este sau cât de ușor este să devii vizibil față de credibil? Și cât de important este să fii mai mult credibil decât vizibil?

00:11:12,692 –> 00:12:42,271 [Monica Jitariuc]
Sunt destul de interconectate și acum sunt oameni care nu sunt vizibili deloc, dar sunt foarte credibili în cercurile lor. Și știm amândoi profesioniști și profesioniste care fac treabă excelentă și nu sunt pe toate gardurile. Nu e o regulă. De aia aș vrea ca toată discuția asta noastră să fie luată dincolo de limite. Adică, cumva, fiecare exemplu personal, deși există niște principii universal valabile, diferă și nu e doar așa e bine sau doar așa e rău. Deci credibilitatea și vizibilitatea, în mod firesc, așa ar merge mână în mână, dar nu neapărat. Întâi, ca să fii credibil, din nou, revin la faptul că trebuie să faci și să faci înseamnă să ai rezultate, să poți să vii să zici uite, pentru că eu am făcut asta, clientul meu a obținut asta. Deci să ai niște, cum se zic, carne, cum vorbim noi în comunicare, dar să ai niște lucruri concrete, palpabile. Le zicem în comunicare reasons to believe – motive pentru care eu te-aș crede că ești bun la ce ești. Deci, după ce ai asta, să începi discuția despre acum cum le fac vizibile pe astea? Că merg pe LinkedIn, că îmi fac un newsletter, că vin la un podcast, că scriu articole, că nu știu, am niște întâlniri cu comunitatea mea. Mijloacele sunt foarte diferite și nici nu contează așa de mult. Contează mai degrabă claritatea a ceea ce ai tu de zis. Deci cred că poți să fii credibil și e cel mai important în ziua de azi, că tot vorbeam de încredere. Credibilitatea e cea mai importantă valoare pe care o schimbăm și în business, nu, și în comunicare și peste tot. Adică cui ai încredere să-i dai banii?

00:12:42,272 –> 00:12:57,412 [Cristian Ignat]
Corect și credibilitatea nu se construiește prin vizibilitate. Cred că asta este important, pentru că mulți cred că dacă ai o campanie super vizibilă și ai bugete foarte mari, o să fii și credibil. Nu cred că e tot timpul adevărat.

00:12:57,412 –> 00:13:13,532 [Monica Jitariuc]
Sigur, totdeauna cine zice ăla e. Și trăim într-o eră a superficialității, în care ochii ni se iau repede. Dar am văzut eu pe internet că detergentul ăla, dar mi-a zis mie un băiat pe TikTok că… Deci, într-adevăr, cumva contextul ne susține superficialitatea.

00:13:13,532 –> 00:13:32,256 [Cristian Ignat]
Da, dar uite, ai zis două lucruri foarte interesante. Când spui că am văzut eu pe internet sau am văzut pe, pe televizor sau am văzut pe TikTok, mie asta îmi spune că aceste surse sunt de fapt credibile și faptul că ai apărut acolo…… Deja îți crește credibilitatea.

00:13:32,256 –> 00:14:45,656 [Monica Jitariuc]
Păi ăla e canalul care intră la oameni, Cristi. Noi știm exact că cifrele ne arată așa: credibilitatea, că tot vorbeam de barometru, e în scădere. Mass-media are credibilitate undeva la maxim treizeci la sută. Guvernul și instituțiile publice au undeva sub douăzeci și cinci la sută. ONG-urile, din fericire, undeva la cincizeci la sută. Dar rețelele sociale sunt pentru foarte mulți dintre noi singura sursă de informare, locul unde petrecem ore întregi pe zi. Screen time-ul la adulți fiind o problemă foarte mare, eu mi-l monitorizez. Putem vorbi și despre asta. Ca să revin la credibilitate și vizibilitate, cred că pentru foarte mulți, faptul că văd des sau văd undeva e suficient ca să fie credibil. Dar dacă produsul, omul sau serviciul nu livrează o dată, de două ori, uneori chiar o dată, că ajunge, vizibilitatea e degeaba și s-ar putea să existe un efect de bumerang. De fapt, tocmai pentru că ai fost foarte vizibil, că mi-ai promis foarte mult să te penalizez și mai tare, să zic bine, mă, că te-ai lăudat, mi-ai luat banii și nu mi-ai livrat. Deci, cumva trebuie să fim foarte atenți să facem ce zicem că facem. Pentru că știți cum e. O dată merge la ulciorul la fund.

00:14:45,656 –> 00:14:49,856 [Cristian Ignat]
Corect. Ai menționat de screen time.

00:14:49,856 –> 00:14:53,336 [Monica Jitariuc]
Un subiect preferat, să știi.

00:14:53,336 –> 00:14:54,795 [Cristian Ignat]
Am început și eu să mi-l monitorizez.

00:14:54,795 –> 00:14:55,376 [Monica Jitariuc]
Cât ai?

00:14:55,376 –> 00:14:56,256 [Cristian Ignat]
Nu, nu…

00:14:56,256 –> 00:14:58,055 [Monica Jitariuc]
Zi-mi exact. Nu vrei să zici cât-

00:14:58,055 –> 00:14:59,076 [Cristian Ignat]
Patru ore.

00:14:59,076 –> 00:15:11,055 [Monica Jitariuc]
No way! Trei ore. Îmi pare bine. Săptămâna trecută am avut patru, dar am exagerat. Eu am o fiică adolescentă cu care am discuții de screen time deja de ani de zile. Ea a avut telefon cu taste până în clasa

00:15:11,055 –> 00:15:39,136 [Monica Jitariuc]
a IX-a. Acum e a X-a și cu ea, ea își monitorizează screen time-ul și și eu mi-l monitorizez, tocmai ca să avem o conversație și să-i arăt că și adulții au problema asta. Ei bine, mi-am pus la trei ore jumate, deși lucrez pe WhatsApp, da, încerc, dar vreau să-ți spun că mă ajută enorm asta, că am un fel de accountability. Mă uit tot timpul. De când îmi monitorizez screen time-ul, mi-am dat seama că sunt mult mai fericită, pentru că, deși aveam educație digitală, tot ajungi să te compari cu oamenii de pe internet, știi?

00:15:39,214 –> 00:15:56,396 [Cristian Ignat]
Dar cred că e important să te uiți la screen time, pentru că dacă, dacă muți screen time-ul de pe telefon pe laptop, pentru mine e aproape același lucru. Adică e foarte important pe ce petreci acel screen time. Pentru că, într-adevăr, dacă vorbim de screen time

00:15:56,396 –> 00:16:03,076 [Cristian Ignat]
în lumea adolescenților, o să vedem că majoritatea timpului petrecut este pe rețelele de socializare.

00:16:03,076 –> 00:16:03,736 [Monica Jitariuc]
Sau jocuri.

00:16:03,736 –> 00:16:12,146 [Cristian Ignat]
Sau jocuri. Dar mult pe rețelele de socializare. Chiar vorbeam cu un prieten în zilele trecute și îmi spunea… Am încercat să găsesc niște studii, nu știu dacă sunt-

00:16:12,146 –> 00:16:16,616 [Monica Jitariuc]
Salvați Copiii au acest studiu în fiecare an și l-a avut anul trecut. Șapte ore este media.

00:16:16,616 –> 00:16:17,236 [Cristian Ignat]
Pe social media.

00:16:17,236 –> 00:16:18,116 [Monica Jitariuc]
Șapte, șapte ore.

00:16:18,116 –> 00:16:18,465 [Cristian Ignat]
Pe zi?

00:16:18,465 –> 00:16:21,396 [Monica Jitariuc]
Pe zi. Este enorm, enorm, enorm, da.

00:16:21,396 –> 00:16:29,316 [Cristian Ignat]
Da, mie mi se pare absolut incredibil. Șapte ore să stai pe social media și să te informezi de acolo, dar

00:16:30,516 –> 00:16:35,415 [Cristian Ignat]
informația pe care o vezi, adică acolo, mie mi se pare cea mai mare problemă.

00:16:35,415 –> 00:17:13,755 [Monica Jitariuc]
Că sunt camere de ecou, într-adevăr, dar e adevărat, contează mult calitatea timpului petrecut. Ce cred eu cu tărie este că comportamentul adictiv, care e dovedit de toate studiile, da, e valabil și la adolescenți, și la adulți. Cred că faptul că ne punem măcar problema de cât stăm pe telefon ne ajută. Atenție, dar la capcane, să mutăm de pe telefon pe laptop. Deci eu cred că discuția asta trebuie să o avem fiecare cu noi înșine. Să ne uităm care sunt obiceiurile. Așa cum dacă mâncăm fast food de cinci ori pe săptămână, la un moment dat ne zicem: bă, e rău! Așa trebuie să ne gândim și la telefon, ca la o adicție care ne îndoapă cu informație și până la urmă ne umple mai tare de ce?

00:17:13,755 –> 00:17:23,516 [Cristian Ignat]
Asta este o asociere foarte bună, într-adevăr. Dacă ar fi percepută așa, ca fast food și informația pe care o consumi de pe social media mi s-ar părea-

00:17:23,516 –> 00:18:32,076 [Monica Jitariuc]
Cuvintele sunt acolo, Cristi. Gândește-te că Dicționarul Oxford a pus brain rot, care înseamnă putrezirea creierului, da? L-a pus acum trei ani, cred că l-a pus pe lista cuvintelor anului. E clar și dovedit că toată expunerea la aceste informații, snackable content, fast food type, nu ne ajută decât să ne adâncească lipsa de încredere, uniformitatea asta vizuală. Gândește-te că Instagram, TikTok îți dau prin filtre, prin felul în care impun trendurile de frumusețe, mă refer, de exemplu, atât la femei, cât și la bărbați. Îți dau un fel de: băi, așa trebuie să fii! Și uită-te ce se întâmplă în viața reală după ce tu așa trebuie să fii ca pe TikTok. Eu trebuie să am buzele mai groase, oare? Oare nu e bine că am riduri? Oare ar trebui repede să fac ceva cu asta? Îți scade încrederea în sine, îți induce comparație continuă și în final îți aduce nefericire și putrezirea asta a creierului. Așa că recomand tuturor celor care se uită, chiar dacă e greu de acceptat, să ne gândim la acest tip de comportament ca la o adicție dovedită științific și să încercăm să devenim conștienți și să mai băgăm din când în când și o salată.

00:18:32,076 –> 00:18:32,916 [Cristian Ignat]
Total de acord.

00:18:32,916 –> 00:18:36,735 [Monica Jitariuc]
Adică o carte, poate.

00:18:36,735 –> 00:18:41,204 [Cristian Ignat]
Care sunt cele mai folosite canale de…… comunicarea astăzi?

00:18:41,204 –> 00:20:32,524 [Monica Jitariuc]
Întotdeauna întrebarea asta depinde mult de ce vrei, ce obiective ai. Dacă ai obiective, de exemplu, să ajungi la anumiți, la anumite publicuri. Să zicem, vrei să ai credibilitate în rândul, nu știu, a actorilor dintr-un anumit domeniu. Că vorbim, să zicem că tu lucrezi în energie și ai vrea să te cunoască mai bine și să înțeleagă ce faci ONG-urile care activează în domeniu la instituțiile publice. Atunci găsești niște forumuri, niște canale unde să poți să transmiți un mesaj mai consistent. De exemplu, întâlnirile pe teme de energie. Și te duci acolo și ai prezentări. Asta chiar dacă pare, știi, noi asociem comunicarea în sens vulgar, așa, doar canalelor clasice. Dar există foarte multe canale acolo, multe dintre ele offline, care sunt mult mai importante când vine vorba de construirea de credibilitate. Și tu te duci acolo, vorbești și ulterior, din aia faci o comunicare pe canale. Deci, în funcție de obiectivul tău, sunt canale diferite. Ce observ că se folosește într-adevăr foarte mult zona asta de rețele sociale, pentru că e foarte ușor. Aparent e foarte ușor. Pare gratis să intri, scum să stai. Am început să observ construirea de autoritate în zona asta de newslettere, produse, de de thought leadership, cum se numesc ele, de cunoaștere, în care tu îți arăți ca expert cunoașterea. Și fie că vorbim de newslettere, de întâlniri, de comunitate, de rapoarte pe care le faci, poate astea îți construiesc credibilitate. Întotdeauna participarea la evenimente în contexte de networking ajută enorm. Sigur, poți să găsești și alte mijloace inovatoare, de la cele, nu știu, de comunicare clasică. Vorbim aici de outdoor digital, care sunt foarte neglijate, dar care pentru anumite tipuri de servicii produse pot aduce aur curat în termeni de audiență. Deci, cred că e important să fim foarte deschiși, să nu judecăm în funcție de canal, ci mai ales în funcție de obiectivele pe care le ai la momentul potrivit.

00:20:32,524 –> 00:20:49,803 [Cristian Ignat]
Tu lucrezi și cu instituții și eu, sincer, mă bucur să văd din ce în ce mai multe instituții care comunică din ce în ce mai bine. Vezi o schimbare în modul lor de comunicare? Le vezi mai curajoase sau insuficient de curajoase?

00:20:49,803 –> 00:21:27,644 [Monica Jitariuc]
Am fugit mult timp de lucrul cu instituțiile publice, din multe motive. Ulterior, acum cinci ani, am început să lucrez prin intermediul unei organizații internaționale, cu instituții publice din România. Am început prin a face audituri, de a merge, de a vedea cum stă treaba, cum folosesc canalele, cum comunică intern și extern. Am lucrat mai ales în zona de mediu și de administrație publică. Ce pot să-ți spun este că, așa ca în orice sistem, cum e și în sistemul privat și în al societății civile, omul sfințește locul și omul face diferența. Există instituții care s-au prins că

00:21:27,644 –> 00:23:30,664 [Monica Jitariuc]
nu mai contează foarte mult doar ce zic ele, pentru că opinia publică se formează în spațiul public și ei nu mai sunt principala sursă de mesaj. Există atât de multe alte puncte și atunci au început să fie mai atente la felul în care comunică. Eu sunt foarte încrezătoare. De altfel, optimismul, mereu temperat, din ce în ce mai temperat, m-a caracterizat mereu. Cred în schimbare. Văd în instituții publice dorința de a se schimba. Într-adevăr, pașii cu care fac schimbarea asta sunt mult mai înceți decât mi-aș dori să se întâmple, dar majoritatea instituțiilor au un plan strategic instituțional, ceea ce e minunat, și au definit misiune, viziune, valori. Încă la multe sunt pe hârtie și acum abia încearcă să transfere toate astea în strategii coerente de comunicare. Unele instituții au și vedem foarte bine. O să dau și exemple. Ne uităm la Ministerul Mediului, care comunică foarte bine, foarte transparent, a transparentizat de la concursuri la interviuri pentru directori de instituții. În același timp, există instituții mai puțin vizibile, care fac eforturi foarte mari. De exemplu, Institutul de Meteorologie. În zona de schimbări climatice e o nevoie uriașă de comunicare, care s-a deschis. Există instituții chiar și în zona asta, de instituții centrale, dar și locale. Mă uit la Primăria Reșița, de exemplu, care face niște demersuri extraordinare în termeni de implicare a părților interesate, de la ateliere etnografice, de culegere a poveștilor comunităților, care sunt o mină de cunoaștere, de comunicare, până la tot felul de promovări în presă internațională pentru investitori și așa mai departe. Deci există și la nivel central, și la nivel local, nenumărate exemple bune. Instituțiile înțeleg valoarea comunicării. Le e greu și ce am observat, nu mă așteptam la asta. De multe ori și resursele sunt mult mai limitate decât ne imaginăm. Dar asta, știi, și în mediul privat de multe ori se vedea. Investești milioane de euro într-un proiect și după aceea la comunicare investești trei zile și 3% din buget.

00:23:30,664 –> 00:23:33,134 [Cristian Ignat]
Deci ce refer la resursele financiare, în general, nu neapărat-

00:23:33,134 –> 00:24:07,844 [Monica Jitariuc]
Și umane, și financiare, și umane, și financiare. Întotdeauna comunicarea încă luptă să aibă un loc la masă din punct de vedere strategic, adică ea nu e inclusă în plan încă de la început. Asta e valabil pentru toate sectoarele. Facem ceva important și apoi chemăm un om de comunicare să zică la toată lumea ce am făcut. Comunicarea ar trebui să vină de la început în schemă și să poată să fie integrată strategic. Cum comunicăm intern pe parcursul proiectului, nu doar la final. Și asta îți crește mult credibilitatea. Cei care se prind de treaba asta și integrează de la început comunicarea, de obicei câștigă credibilitate pe parcurs.

00:24:07,844 –> 00:24:31,364 [Cristian Ignat]
Eu personal mă bucur tare mult că ai luat decizia de a te implica și în zona asta, pentru că e nevoie de ajutor în zona de comunicare a instituțiilor. Și da, chiar dacă se mișcă mai încet, se mișcă și unele mi se pare că se mișcă bine și destul de repede. Adică sunt unele instituții care cred că sunt un exemplu foarte bun pentru multe companii.

00:24:31,364 –> 00:25:29,143 [Monica Jitariuc]
Da, e adevărat, cu mijloacele lor limitate, dar uite, un alt exemplu este o instituție a Primăriei Municipiului București, ARCUB, care este Centrul de cultură, care face niște evenimente care adună totuși milioane de oameni în stradă anual. Uită-te la Străzi Deschise, Spotlight, cu care am avut bucuria să colaborez recent pentru rebranding. Sunt niște instituții care fac treabă și în stradă, cu oamenii și în zona de profesionalizare a meseriilor, organizând cursuri, chestii. Deci nu numai ce se vede și ce nu se vede contează mult și există, așa cum am zis, și la nivel local și central, ca peste tot, oameni care își fac treaba. Important e să ne uităm ce fac bine și să încetăm cu izolaționismul ăsta și să ne uităm cum putem să luăm bunele practici și să facem schimb. Aici însă e o problemă și la nivel instituțional, în felul în care se schimbă între ei informația. Știi, încă e mult de lucru aici, dar sper că încet-încet, la nivel central, se vor reuși cumva punerea împreună a bunelor practici.

00:25:29,144 –> 00:25:37,964 [Cristian Ignat]
Povestește-mi un pic despre comunicarea în leadership. Ce înseamnă un lider bun?… și un lider care vorbește bine.

00:25:37,964 –> 00:29:19,644 [Monica Jitariuc]
Am lucrat în ultimii ani cu foarte mulți lideri și din zona de instituții publice, și de ONG-uri și de companii. Unii vin la mine cu următoarea problemă: „Uite, mă tot duc la evenimente, vorbesc și am văzut că lumea nu prea aplaudă și oricum se cam plictisesc. Ce fac greșit?” Și începem de acolo și încercăm să vedem cum mesajul organizației merge cu liderul, prin povești, prin lucruri convingătoare, prin lucruri mai puțin plictisitoare și construim mesaje cheie, construim narativa mai puternic. Asta e o intervenție punctuală și o fac cu mulți lideri. Pentru unii dintre ei nu e doar la nivel de cuvinte. Unii, pentru că fie nu ascultă oamenii de comunicare, fie nu-i iau, fac și greșeli extraordinare. Am văzut lider CEO de dita-i compania care a mers la un eveniment public cu tricouri cu mesaje misogine, pentru că nu i-a zis nimeni, da? Deci, de la nivelul ăsta sau lider de instituție publică, la ziua de 8 martie. Prin exemple cred că înțelegem cel mai bine. Ziua de 8 martie, lider dita instituția se întâlnește cu angajații și face glume cum la el acasă el e capul, femeia e gâtul și propagă glume din astea misogine, care au anulat toată credibilitatea lui. Gândiți-vă că în sală erau reprezentanți de instituții internaționale, care toți se uită așa jenați și se gândesc cum e nivelul. Și atunci rolul meu, care întotdeauna am avut această calitate apreciată de clienții mei, de a le zice în față ce cred, într-un fel în care nu numai să nu se supere, dar să zică mulțumesc, dar eu nu m-am gândit niciodată la asta. Când zic ei nu m-am gândit la asta, acolo intervin eu. Deci, fie intervin punctual, în narativă și în felul în care se prezintă, fie intervin mai strategic, cum am făcut-o, de exemplu, cu niște organizații neguvernamentale, în proiecte de cultură organizațională, unde rolul leadership-ului nu e numai în ce zice, ci și cum face. Și acolo lucrez în combinație cu coachi. Lucrez cu experți de cultură organizațională, astfel încât să luăm liderii și să îi pregătim nu numai în a lua decizii coerent, conform valorilor, consistent, cât și în a le comunica intern. Și aici lucrez pe planuri, pe termen mai lung, de la niște modalități în care liderul comunică constant. În ultimul timp am avut lideri care aveau un podcast în fiecare vineri, scurt, de cincisprezece minute, pe care îl trimitea pe grupul de Slack întregii echipe. A funcționat de minune, pentru că povestea ce am făcut săptămâna asta, ce mai avem săptămâna viitoare. Se numea bineînțeles Boring. Cincisprezece minute cu. Am avut lideri care aveau o scrisoare pe care o trimiteau săptămânal. Lideri care… Întotdeauna contează mult să faci raportul de progres și să arăți că ai o viziune și știm încotro ne îndreptăm. Mai ales în vremuri precum astea de acum, în care concedierile bat la ușă, nesiguranța economică, socială, geopolitică e foarte îngrijorătoare. Tu, ca lider, să fii ca o stâncă care arată că știe unde merge și poate fi în același timp și plină de copaci și flexibilă, e foarte important. Deci lucrezi cu lideri și în intervenții punctuale, care sunt uneori, Cristi, nici nu-ți vine să crezi cât de mici. Dumnezeu stă în detalii, știi? Și de multe ori pentru ei e absolut revelator. Știi cum de nu m-am gândit? Deci lucrez că nu se gândesc, dar lucrez și pe termen lung, ca ei să-și construiască o vizibilitate mai puțin vizibilitate cât credibilitate intern cu oamenii lor și abia apoi extern. Și când zic extern, nu mă refer doar la pe scene, la evenimente. Mă refer și atunci când pregătesc o întâlnire cu părți interesate sau și mai des, lucrez când răspund unor crize. Cum răspundem în criză, astfel încât nu numai reputația noastră, că aia e importantă, dar nu e cea mai importantă. Cum fac ca toți oamenii care depind de mine să știe ce se întâmplă și ce avem de făcut?

00:29:19,644 –> 00:29:33,384 [Cristian Ignat]
Apropo de asta, cum, cum rezolv gafele? Că ai pomenit adineauri de, să le zicem, să le zicem gafe. Dar cum rezolvi astfel de greșeli publice mai ales?

00:29:33,384 –> 00:30:27,664 [Monica Jitariuc]
Păi gândește-te cum rezolvăm noi greșelile în general. Singurul lucru care ne ajută în greșeli, deși foarte mulți cred diferit, este adevărul. Fără adevăr e foarte greu să acoperi, pentru că deja mirosul se simte, știi? Deci e foarte greu. Așa că ce recomand eu tot timpul e adevărul. Nu merge tot timpul, că puțini au curaj. Dar sunt gafe și gafe. Sunt gafele astea simple. De exemplu, am avut client care era în conferință de presă și la microfon a înjurat chiar pe cineva din fața lui și a zis hai, mai lasă-l pe ăla, că nu știu ce, da? Ei bine, cel mai simplu a fost să meargă direct la persoana respectivă și să-și ceară iertare. Să spună că sub presiunea stresului, deși asta cumva îl făcea să își ia un pic de responsabilitate, dar mai mult ca mai spală. Deci greșeli din astea în care uneori, dacă ai capul sus, poți să ieși mai mândru și mai demn din treaba asta. Există gafe, nu știu, venite din tot felul de alte motive. Nu știu.

00:30:27,664 –> 00:32:18,124 [Monica Jitariuc]
Cum ți-am zis, greșeli din astea de nu m-am gândit. Astea sunt foarte greu, pentru că de obicei oamenii sunt foarte rigizi și ei țin la sistemul lor de credințe. În general, organizațiile performante previzionează aceste gafe. Adică au niște scenarii posibile de criză care se pot întâmpla și au pregătite declarații doar să completeze câmpul punctat cu astfel de declarații. Deci, de obicei, recomand organizațiilor cu care lucrez și am lucrat pe criză cu Cărturești, de exemplu, anul trecut, pe niște workshop-uri din astea mai ample, în care am pregătit scenarii de criză și am lucrat pe cum răspundem la ele. Comunicarea în război pentru război se face pe timp de pace și e foarte important, cu mintea limpede și cu calm și cu experți lângă tine, să te pregătești pentru felul în care reacționezi, pentru că altfel o să o faci la nervi. O să o faci cu ChatGPT, o să o faci neasumat. Deja să știți că uite, mă uitam. A fost recent un scandal cu o cântăreață care a…… spus pe scena Eurovision niște cuvinte în limba rusă, în Moldova și ulterior ea a revenit. A scris niște scuze foarte bune de două ori pe internet, dar lumea nu le-a acceptat că păreau scrise cu ChatGPT. Știi, în ziua de azi oamenii sunt, au acest bullshit factor destul de alert și e important dacă tot ajungi să recunoști greșeala și ca să îți răspund la întrebare fix într-o frază: când greșești, e bine să fii deschis, să spui adevărul și să urmezi aceste trei, acești trei pași. Zici ai greșit, zici ce o să faci ca să înveți să nu mai greșești altădată și spune cum o să încerci să repari. Dacă astea trei lucruri le faci, înseamnă că îți asumi cu adevărat. Dacă spui cum au spus mulți lideri ,,Aaa, dar nu s-a înțeles bine, dar eu de fapt am vrut să zic altceva.” Atunci înseamnă că deja te adâncești și mai tare și nu e de dorit.

00:32:18,124 –> 00:32:33,623 [Cristian Ignat]
Ai menționat ChatGPT și faptul că, într-adevăr, cred că în comunicarea de astăzi este folosit din ce în ce mai mult ChatGPT și cred că este greu să nu îl folosești. Care este limita între

00:32:33,623 –> 00:32:42,244 [Cristian Ignat]
a-l folosi și a nu-l folosi? Cât de mult e ok să îl folosești? Pentru că eu cred că este ok să îl folosești. Este ok să

00:32:42,244 –> 00:32:48,764 [Cristian Ignat]
înfrumusețezi un text pe care vrei să îl spui și pe care nu știu, nu te gândești să îl spui.

00:32:48,764 –> 00:35:09,444 [Monica Jitariuc]
E foarte bună întrebarea asta, reflectez deseori la ea. Eu integrez în munca mea foarte multe instrumente de inteligență artificială, nu doar ChatGPT și multe altele. Ce încerc să spun tuturor oamenilor este următorul lucru: e, ar fi absurd ca în momentul în care a apărut focul, eu să mănânc încă niște carne crudă. Știi, e normal să o pregătesc. Însă un lucru important este și de aceea vezi spiritul critic, expertiza devine foarte importantă în era asta a inteligenței artificiale. E foarte important să îl folosești pentru inspirație, pentru a-ți da niște mesaje cheie. Dar ce fac oamenii în următorul pas și aici îi invit pe cei care ne ascultă să încerce, să schimbe ceva, să nu dea copy paste. Adică să iei mesajul ăla, să-ți iei ideile principale și să elimini. Esențial, real, bara aia lungă. Să elimini cuvintele care nu par neapărat… Deci să încerci să personalizezi. Există în comunicare un principiu shit in shit out. Știi bine și întotdeauna, cu cât investești mai mult timp în text, copy paste îți ia o secundă, o secundă o să dea și lumea atenție mesajului tău. E de folosit. Trebuie să pregătim mâncarea, dar trebuie să o pregătim noi un pic, nu să o luăm gata de-a gata, pentru că va fi un semipreparat. Niciodată un semipreparat nu o să arate ca o mâncare făcută de mână. Deci luați ingredientele deja tăiate, dacă puteți, dar încercați să amestecați singuri în ciorbă, pentru că va fi mult, mult mai gustoasă, mai credibilă, pentru că oamenii nu vor să citească, mai ales în cazul scuzelor, Cristi, ce ți-a scris un robot. Adică îmi pare sincer rău, ChatGPT n-a simțit părerea de rău niciodată. Deci eu cred că trebuie folosite. Le folosesc. Cu ajutorul lor, munca mea a devenit mult mai rapidă. Eu lucrez acum ca și consultant cu o echipă de freelancer seniori destul de mare. Am ajuns la 10, așa, cu care în zona de editare video, de animație, ilustrație, pentru că am multe proiecte din astea explicative pe care trebuie să le gestionez, iar ChatGPT mă ajută enorm la sinteza de rapoarte complexe, la pinpoints din astea de extragere idei principale. Dar niciodată nu folosesc texte cu copy paste. Adică nici dacă mă grăbesc. Pur și simplu prefer să amân postarea decât să fac asta, pentru că mi se pare deja o lipsă de respect față de oamenii care mă citesc și care puteau citi și ei pe ChatGPT. Au ales să-mi dea mie niște secunde de atenție. Prețuiesc enorm atenția oamenilor și cred că orice comunicator ar trebui să o prețuiască, pentru că e atât de rară.

00:35:09,444 –> 00:35:12,413 [Cristian Ignat]
Corect! Și lipsește amprenta ta din textul respectiv.

00:35:12,413 –> 00:35:12,413 [Monica Jitariuc]
Da.

00:35:12,413 –> 00:35:20,344 [Cristian Ignat]
Adică nu… Da, am văzut și eu diverse postări și texte care s-au copiat, inclusiv emoji-urile.

00:35:20,344 –> 00:36:05,783 [Monica Jitariuc]
Dar uite, sunt niște studii. Cristi, chiar am găsit recent, că urmăresc foarte atent subiectul, care arată, întreabă oamenii la companii mari. După dacă primești un text, o rezolvare a unei teme de la un coleg făcută cu ChatGPT. Vorbim de text, da? Și observ clar că e cu ChatGPT. Îți crește încrederea în omul respectiv sau îți scade și vreau să zic că 70% zic băi, îmi scade un pic încrederea. Sigur, e un procent care spune mă bucură că uite, știe să folosească inteligența artificială, dar majoritatea, de fapt, în ochii oamenilor, atunci când citești, scazi. De aia e important să ai grijă. E atât de greu să ții acul ăla cât mai sus în credibilitate, încât nu merită să pur și simplu să nu mai dai încă cinci minute, să editezi, să ștergi, să tai, să adaugi.

00:36:05,784 –> 00:36:09,264 [Cristian Ignat]
Corect. Care este rolul fricii în comunicare?

00:36:09,264 –> 00:38:14,356 [Monica Jitariuc]
O avem toți și e important să o avem. Fără frică am fi ridicoli toți. Deci e important să ne fie frică, dar ne e important să ne fie frică de minciună, să ne fie frică de penibil, să ne fie frică de a ne uita în ochii celorlalți oameni, pentru că i-am mințit. Nu e însă nu cred că e bine să ne fie frică de a acționa, de a vorbi atunci când lucrurile nu funcționează. Zilele când înregistrăm acest podcast se întâmplă Davos, care e Forumul Economic Mondial. Și acolo tocmai a fost un discurs care este cumva, dacă vrei, va fi reper pentru premierului canadian, Mark Carney, care a avut un discurs foarte bun, care vorbea despre un concept introdus de președintele finlandez, care se numește Value Based Pragmatism. Cred că nu este în momente de criză, e important să nu ne fie frică și să spunem lucrurilor pe nume, să ținem la valorile noastre. De asta nu trebuie să ne fie frică, pentru că și istoria și oamenii după ele ne judecă și ele sunt stabile. Adică faptul că fiecare om contează și că oamenii sunt egali e ceva ce n-ar mai trebui să discutăm și n-ar trebui să ne fie frică să zicem cu voce tare. Asta cred că e important. Un al doilea lucru care e important în privința fricii e să nu ne fie frică să denunțăm simulările. Știi, trăim deja niște vremuri atât de complicate, încât nu mai putem fi complici la aparențe. Știi, noi am lucrat amândoi în corporații de multe ori și am văzut, vedem zilnic, da, săli și acum vedem săli în care toată lumea dă din cap. Alea sunt organizații care vor pierde. Sălile în care oamenilor nu le e frică…. să nu mai dea din cap, să se întoarcă și să spună:” Bă, nu e ok! Uite, ar trebui poate așa?” Sau să spună nu e ok să dăm mesajul ăsta cosmetizat, pentru că oamenilor le e frică că-i dăm afară. Nu le putem spune că am crescut cu 20 la sută din nou cifra de afaceri. Deci cred că e bine să nu-ți fie frică să-ți pui valorile, să vorbești și să denunți atunci când lucrurile nu stau așa cum toate capetele dau din ele. Și cred însă că, în același timp, e bine să ne păstrăm frica asta de

00:38:14,956 –> 00:38:20,436 [Monica Jitariuc]
a nu fi penibil și a ne uita în ochii oamenilor cu capul sus.

00:38:20,436 –> 00:38:26,416 [Cristian Ignat]
Dacă ar fi un singur lucru pe care l-ai schimba în comunicarea din România, care ar fi acela?

00:38:26,416 –> 00:38:34,996 [Monica Jitariuc]
Hmm, sunt mai multe lucruri pe care le-aș schimba. Știu că n-am, încerc să o fac zilnic cu oamenii cu care lucrez. Educația. Cred că e un lucru-

00:38:35,056 –> 00:38:36,376 [Cristian Ignat]
Asta se schimbă și cel mai greu.

00:38:36,376 –> 00:40:22,096 [Monica Jitariuc]
Se schimbă greu, dar eu nu mă duc în cuvântul ăsta mare, educație. Cred că în orice, ci la mic, discut în mic. Cred că orice colaborare cu o agenție mică, cu o agenție mare, cu un consultant, cu cea mai mare agenție, cred că trebuie să pornească pe niște baze solide de a înțelege fiecare cine cu cine vorbește, ce fac eu, ce faci tu? În cât timp îți răspund, în cât timp nu-ți răspund, la ce îți răspund, cât costă? Deci cred foarte tare că cu cât vorbim mai clar, asta aș schimba foarte mult. Deci aș introduce un modul de știi cum e la companii modul ăsta de onboarding. Da, toate agențiile au procese de onboarding, dar aș merge cu ele mai în profunzime, în care, în procesul de onboarding, pe care îl prelungim ulterior, pe tot parcursul colaborării, noi ne educăm unul pe altul, în care înțelegem eu mai mult despre tine, tu mai mult despre mine. Înțelegem mereu cum putem îmbunătăți colaborarea. Asta se face foarte rar după fiecare proiect. Listă de ce am stop, start, continue, ce, ce n-a mers să nu mai facem. Start. Ce nu am făcut, hai să facem, că poate funcționează și continue ce am făcut foarte bine, hai să continuăm. Deci cred că aș introduce asta onboarding mai bun, creare de așteptări și o analiză foarte riguroasă și cinstită. Eu încerc să o fac cu clienții mei după fiecare proiect și este extrem de simt cum de la un proiect la altul ne îmbunătățim și relația, și livrabilele și mai ales KPI-ii, pentru că înțelegem ce am făcut bine și să nu mai avem pretenția că totul merge bine din prima. Până la urmă, sigur, sunt rețete, e experiență, dar contextele tot timpul sunt diferite și atunci cu cât suntem mai deschiși să învățăm, să testăm, să discutăm, cu atât mai mult comunicarea poate evolua. Asta e, asta e ce aș schimba.

00:40:22,096 –> 00:40:23,936 [Cristian Ignat]
Monica, ne apropiem de final și mai am-

00:40:23,936 –> 00:40:24,676 [Monica Jitariuc]
Deja?

00:40:24,676 –> 00:40:25,336 [Cristian Ignat]
Da.

00:40:26,456 –> 00:40:33,596 [Cristian Ignat]
Mai am trei întrebări surpriză, la care o să te rog să răspunzi în maxim un minut.

00:40:33,596 –> 00:40:40,156 [Monica Jitariuc]
Ok, bun. Trei întrebări surpriză. Prima întrebare surpriză:

00:40:40,156 –> 00:40:47,736 [Monica Jitariuc]
dacă ai avea un buget nelimitat pentru o campanie, ce ai testa prima dată?

00:40:47,956 –> 00:41:12,036 [Monica Jitariuc]
Să știi că am avut de-a lungul vremii clienți care mi-au zis bugetul e nelimitat. Întotdeauna n-a ieșit nimic, pentru că numai avioane au venit de banii ăia. Dacă aș avea buget nelimitat, cred că aș investi în training. Deci aș lucra de banii ăia cu toată lumea care e expusă în companie la comunicare, de la cea mai aparent neimplicată funcție până la ultima funcție din companie. Deci l-aș investi în training și în educație.

00:41:12,036 –> 00:41:16,876 [Cristian Ignat]
Cred că mulți ar spune la asta nu m-am gândit la asta.

00:41:16,876 –> 00:41:17,596 [Monica Jitariuc]
Nu, dar să știi că-

00:41:17,596 –> 00:41:19,596 [Cristian Ignat]
Dar este foarte important. Chiar este foarte important.

00:41:19,596 –> 00:42:13,816 [Monica Jitariuc]
De multe ori, în campaniile pe care le propun clienților, am întotdeauna acest modul de la început. Să zicem uite, am lucrat cu Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, cel mai mare ONG din România, care are Barometrul de studiere a opiniei despre societatea civilă și lucrează cu cercetători. E o echipă foarte mare și am introdus la începutul oricărei campanii de comunicare media training. Toți oamenii din echipă să știe cum arată peisajul mass-media azi, cum arată peisajul social media, ce înseamnă narativă, mesaje cheie și astfel toți oamenii au știut să își regleze așteptările, să aprecieze mai bine rezultatele și să devină și ei mult mai suportivi mai de ajutor în comunicare. Comunicarea iese atunci când ne implică pe toți și nu ne poate implica pe toți dacă nu ne aducem pe toți la același nivel de comunicare. Deci în training, clar. Așa. Un lucru care funcționează surprinzător de bine, dar despre care se vorbește prea puțin.

00:42:13,816 –> 00:43:42,656 [Monica Jitariuc]
Un lucru care funcționează bine și despre care, surprinzător, se vorbește prea puțin. Măsurarea. Măsurarea este lucrul care funcționează cel mai bine. Nimic din ce nu măsurăm nu contează. Nu încep niciodată colaborarea cu nimeni fără a avea KPI de la început. Ce vrem să obținem? Ar fi ideal, e o discuție foarte lungă, mai mult de 30 de secunde, dar ar fi ideal să înțeleagă lumea diferența între KPI de output și outcome. Deci putem măsura. Dăm trei comunicate, șapte postări, trei campanii sau măsurăm în outcome, reach, engagement, chestiile astea sau și mai elevat, unde eu vreau să ajung. Măsurăm impactul acestor lucruri în cum ne-a crescut încrederea, cât de mult partenerii noștri înțeleg ce facem. Așadar, KPI de outcome, în care noi arătăm cum ce am comunicat noi a funcționat în a schimba acolo câte puțin. În meseria asta de comunicare strategică, din fericire, de multe ori pot măsura la cald. După o întâlnire cu stakeholderii totdeauna am un menti în care îi întreb: în urma acestei conferințe, ați înțeles mai bine cu ce se ocupă instituția X? Nouăzeci la sută zic da. Știi, deci poți măsura mai ușor sau să te duci în profunzime, să ai barometre de încredere anual și să vezi dacă într-adevăr ce ai comunicat tu a schimbat un pic din percepție. Deci măsurarea este lucrul despre care nu vorbim și ar trebui să vorbim mult mai des. Așa și ultima. Ultima, da? Care este cea mai mare diferență între ce cred oamenii despre marketing și realitate?

00:43:42,656 –> 00:44:43,896 [Monica Jitariuc]
Da, oamenii cred despre marketing că înseamnă idei faine când aud asta, idei faine. Dar nu înțeleg cel mai des că marketingul înseamnă de fapt planificare și înseamnă de fapt viziune de business. Adică acest marketing, că vorbim de marketing, vorbim de relații publice, orice înseamnă comunicare, dar marketing în special, el nu are cum să funcționeze dacă cineva nu știe cum se fac banii în firma respectivă. Deci, dacă ai o strategie de business, poți să ai și o strategie de marketing, că strategia de business îți zice de unde fac bani? Din clienți noi, din clienți vechi, din cum fac. Strategia de marketing vine și zice ok, ca să ajungem la ăștia, hai să facem așa. După aceea abia vorbim pe ce canal, ce idei drăguțe am văzut pe TikTok și așa mai departe. Deci, cea mai mare preconcepție e că marketingul, comunicarea este despre idei drăguțe, când de fapt marketing, comunicarea e despre business, despre încredere, despre măsurare și despre lucruri extrem de aproape științifice, ca să zic așa. Și da, sigur, ulterior și despre idei creative.

00:44:43,896 –> 00:44:50,536 [Cristian Ignat]
Monica, îți mulțumesc. Cred că o să avem multe view-uri cu acest podcast. Abia aștept să îl publicăm.

00:44:50,536 –> 00:45:15,876 [Monica Jitariuc]
Sper să fie cât mai util pentru cei care se uită. Mie îmi place să vorbesc despre comunicare. Aș vrea doar să-i rog pentru cei pe cei care fac comunicare, să o facă responsabili, să o facă cu empatie, să se gândească mereu că nu comunică pentru ei, ci pentru ăilalți. Să încerce întotdeauna să înțeleagă că încrederea e o relație. Nu e ceva ce ei pot crea. E ceva ce se creează dacă au grijă la felul în care comunică. Comunicați responsabil!

00:45:15,876 –> 00:45:16,796 [Cristian Ignat]
Mersi mult!

00:45:16,856 –> 00:45:17,396 [Monica Jitariuc]
Cu plăcere.