Ep. 27. Melania Medeleanu: Cum îi ajută Public Speaking-ul pe lideri. Transcript

Transcript

[00:00:00] Cristian Ignat: Melania Medeleanu este o profesionistă cu o carieră lungă în jurnalism și televiziune, care s-a dedicat în ultimii ani dezvoltării personale și susținerii comunității prin proiecte sociale. Ca expert în dicție și în public speaking, Melania îi ajută pe oameni să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare esențiale atât în viața personală cât și în mediul de afaceri. Melania sau Doamna profesoară!

[00:00:24] Melania Medeleanu: Profa!

[00:00:25] Cristian Ignat: Profa, bine ai venit, mulțumesc tare mult că ți-ai făcut timp să vii astăzi aici!

[00:00:29] Melania Medeleanu: Ce frumos că ne regăsim și într-un astfel de context! Servus!

[00:00:32] Cristian Ignat: Și îți mulțumesc! Eu când te-am descoperit eram sâsâit.

[00:00:38] Melania Medeleanu: Acum o mie de ani.

[00:00:38] Cristian Ignat: Exact, acum 1.000 de ani și vorbeam ceva de genul: “să spunem că facem sport astăzi”.

[00:00:46] Melania Medeleanu: Da, îmi amintesc!

[00:00:46] Cristian Ignat: Și acum nu mai am acest „s”.

[00:00:51] Melania Medeleanu: De fapt ce mai amintesc este că ești unul dintre primii mei cursanți. Pe vremea aia când țineam cursul în romană cred că era grupa a 2-a a 3-a maximum cred.

[00:00:59] Cristian Ignat: Și eu aveam senzația că tu faci asta de…

[00:01:01] Melania Medeleanu: Da, aveam niște emoții îngrozitoare pe vremea aia, și acum mai am din când în când. Dar pe vremea aia, că eram la început și nu știam, nu eram convinsă că tot ce fac e bine și era tot timpul o emoție. Ia să vedem, reușesc cu s-ul ăsta fir-ar el să fie, reușesc. Și n-am reușit din prima, trebuie să recunosc cu tine.

[00:01:19] Cristian Ignat: Dar da, a ieșit până la urmă și pentru mine a fost wow. Deci chiar a fost wow. Eu personal nu am crezut că se poate. Credeam că trebuie să fac operații.

[00:01:29] Melania Medeleanu: Operație la „s”.

[00:01:31] Cristian Ignat: Da!

[00:01:31] Melania Medeleanu: Nu, nu.. sunt lucruri corectabile și unele dintre ele chiar corectabile ușor. Mă bucur tare că s-a îmbunătățit s-ul ăsta.

[00:01:38] Cristian Ignat: Mulțumesc. Și pornind de la asta, uite, aș vrea să povestim un pic despre cât de important ți se pare modul în care vorbești corect, coerent, fără „s” ca lider, într-o companie, indiferent de mărimea pe care o are compania aia, fie că vorbim de o companie de cinci oameni, da, și avem un antreprenor care are o echipă de cinci oameni sau are șapte, zece, douăzeci, cincizeci, o mie. Cât de important este să vorbești clar, coerent, să transmiți?

[00:02:14] Melania Medeleanu: Mie mi se pare esențial și mi se pare important să vorbești clar și corect, nu numai ca lider, ci ca om care se adresează unei alte persoane. Ca să pot să merg mai departe pe ideile pe care tu le transmiți, întotdeauna trebuie să le înțeleg prima condiție ca să pot să te urmez. Așa că, cu atât mai mult în cazul unui lider.

[00:02:34] Melania Medeleanu: Mi se pare că e foarte important să poți să vorbești clar, dar dincolo de claritate și asta ține de dicție, să vorbești convingător. Și asta este despre cum mă construiesc și cum învăț. Pentru că, din fericire, această abilitate se învață. Ce mi-e clar este că nu vorbești doar ca să transmiți mesaje în calitate de lider. Acolo trebuie să inspiri, să-i convingi, să îi faci pe oameni să te urmeze, să îi faci să simtă că munca lor are un sens, să unești o echipă. Deci abilitatea asta de comunicator nu e doar despre a transmite pur și simplu mesaje. Iar ca lider, să stăpânești felul ăsta de a vorbi mi se pare esențial și dincolo de faptul că asta crește moralul echipei. Dincolo de asta e cum să zic, să creezi mediul ăsta de încredere, de transparență, de cooperare, în care să-i încurajezi pe oameni să vorbească.

[00:03:31] Melania Medeleanu: Pentru că dacă tu, ca lider, nu știi să vorbești cu ei, se vor retrage în cochilia lor. Vin la treabă, îmi fac treaba de aici până aici, după care abia aștept să sparg ușa la patru și să plec acasă, nu? Să rup ușa. Ori, dacă tu reușești să vorbești în felul ăsta convingător cu ei, îi vei încuraja să-și asume responsabilități, îi vei încuraja chiar și să greșească, pentru că e parte din creștere, să vină cu idei noi, să pună creativitatea la bătaie. Și din nou, asta înseamnă nu doar cultura organizațională, nu doar că ne înțelegem mai bine ca echipă, dar se vor vedea imediat și rezultatele pe care compania noastră le are. Pentru că, nu-i așa, vom colabora și vom coopera mai fain și mai bun și mai eficient și cu partenerii noștri de afaceri.

[00:04:13] Cristian Ignat: Nici nu puteai să spui mai bine.

[00:04:16] Cristian Ignat: Ai spus că se învață, cât de greu sau cât de ușor se învață? Și de ce nu învățăm în școală?

[00:04:23] Melania Medeleanu: Ah, asta e întrebarea!

[00:04:23] Cristian Ignat: Mi se pare atât de important. Adică și modul în care o explici tu este atât de convingător. Adică pare basic, pare că ar trebui să o învățăm din clasa a 5-a.

[00:04:33] Melania Medeleanu: Așa cred și eu.

[00:04:34] Cristian Ignat: O dată în momentul în care începi să vorbești, ar trebui să înveți să vorbești bine.

[00:04:39] Melania Medeleanu: Baiul cel mare începe din copilăria foarte mică, nu la școală, în familie. Când spunem copilului, mai taci copilule o dată din gura aia că nu-mi mai aud gândurile sau când îi spunem mamă, uite, vin niște prieteni la noi în vizită, te rog frumos să te duci la tine în cameră, te joci frumușel cu jucăriile tale, ai grijă ce spui, să nu mă faci de râs și în momentul ăla copilul ce face? Începe să asocieze vorbitul în fața altor oameni cu făcutul de râs.

[00:05:06] Melania Medeleanu: Aoleu, să nu o fac pe mama de râs, apoi să nu mă fac pe mine de râs. Și apoi te duci la școală sau la grădiniță și acolo, măi plodule nimic, nu știi, măi loază, n-ai învățat nimic. Și colegii tăi râd de tine și în momentul în care tu ești în fața clasei, colegii tăi râd de tine, asociezi asta cu: ia, te uită cât e de periculos să te expui. Eu nu mai ies neam, stau în banca mea. Oh ce bine ar fi să antrenăm din copilăria mică vorbitul în public. Să nu-i mai corectăm de fiecare dată pe copii în felul ăla în care facem mișto de ei, în care ei se simt umiliți. Da, sigur că trebuie corectat, că așa înveți, prin…cineva te corectează. Da, umilința aia? Nu, niciun copil n-ar trebui să trăiască lucrurile astea.

[00:05:47] Melania Medeleanu: Sigur că trebuie să știi să ții la miștouri, că din viață va face parte și asta, dar din nou în partea asta mică, în copilăria mică e despre încurajare în primul rând. La școală ar trebui să învățăm public speaking și dicție. Și mi-aduc aminte, apropo de asta, la un moment dat, am stat vreme de vreun an de zile într-un proiect social în care eu, cu mâna mea pe mâna copilului, îl învățam să scrie. Stăteam lângă el. Mi-am dorit foarte tare să fac asta. Am avut un an sabatic pe vremuri și la un moment dat îmi amintesc că era la dictare ceva de genul ăsta și se auzea ceva foarte straniu: De ce m-ai prins în pumnul tău? Copil frumos, tu nu știi oare… ați scris? Că-s și eu mic și că.. gata, Popescu? Și era ceva, așa, o monotonie din asta.

[00:06:43] Melania Medeleanu: După care am făcut imediat asocierea cu ce am eu la cursul de dicție, adulți care recită poezia. Gândăcelul astfel: De ce mai prins în pumnul tău, Copil frumos ,tu nu știi oare că-s și eu mic și că mă doare? De ce m-ai prins? Expresivitate zero.

[00:06:57] Cristian Ignat: Eu mă regăsesc aici, din păcate, am de lucru la asta.

[00:07:00] Melania Medeleanu: Pentru că am auzit atât de mult în copilăria mică felul în care învățătoare îmi dicta ca să mă prind când trebuie să trec pe rândul următor, nu în logica propozitiei sau a frazei, nu în logica expresivității. Ori sigur că lucrurile astea se fac combinat, ca să pot să prind frazarea, ca să pot să prind expresivitatea. Și astăzi avem foarte mulți adulți care citesc și spun poezii ca la clasa a 3-a pentru că nu i-a încurajat nimeni altfel. Și dacă n-ai simțul ăsta în tine și n-are cine să-ți spună cum se poate face altfel, uite așa se cimentează lucrurile astea. Da. Deci de la școala generală ar trebui să învățăm. Să vorbim în public, dicție.

[00:07:41] Cristian Ignat: Îmi aduc aminte că eu personal am fugit toată copilăria, adolescența de public speaking și de vorbitul în public. Și îți spun sincer nu mi-aș fi imaginat vreodată că o să ajung să vorbesc în fața a zece oameni, nu la douăzeci, cincizeci, cinci sute. Și asta pentru că este exact cum ai spus tu adineauri, când eram în liceu, aveam două variante să mă asculte profesorul, să mă scoată în fața clasei sau să mă asculte din bancă. Dacă ieșeam să mă asculte din fața clasei, luam cea mai mică notă în funcție de profesor. Dacă era un profesor indulgent, chiar dacă nu învățasem lecția, cred că luam un patru sau poate cinci. Dacă era un profesor dur, luam doi, chiar trei.

[00:08:28] Cristian Ignat: În schimb, dacă mă asculta din bancă, mă simțeam în mediul meu, mă simțeam un pic mai relaxant și uneori, culmea, chiar dacă nu știam lecția luam un șase, un șapte. Și cam așa a fost adolescența mea, dar nimeni nu m-a ajutat să mă direcționeze sau să mă îndrume și să-mi spună că este ok. Este normal ca tu, atunci când vii în fața clasei, să ai emoții, să fii inconfortabil, să-ți vină să spui lecția foarte repede sau să nu spui deloc. Nimeni nu mi-a spus chestiile astea nici măcar în facultate, când am avut prezentarea licenței. A fost pentru mine, deși a durat, nu știu, cred că vreo treizeci de minute. În capul meu a durat cinci minute pentru că a fost…

[00:09:16] Melania Medeleanu: Eu am avut altă experiență față de cea pe care ai trăit-o tu, când știam că urmează să mă scoată la tablă că eram la M, la un moment dat, venea rândul și învățam. Dar știi cum învățam? Eu am fost mega tocilară. Învățam lecția pe dinafară, cuvânt cu cuvânt. Și asta a fost pentru mine o lecție complet nevaloroasă, complet greșită, și anume că dacă vreau să iau o notă rezonabilă, trebuie să știu pe dinafară, ca la carte. Și asta ce-a făcut este că m-a influențat ca inclusiv mai târziu, textele speech-urilor mele să le învăț pe dinafară, ceea ce este o greșeală enormă, pentru că se duce naibii toată naturalețea, toată expresivitatea când tu înveți papagal. Ori iată ce face Școala? Ne încurajează, din păcate, nu vreau să generalizez, dar de multe ori asta ne învață: să învățăm pe din afară și să reproducem cum e în carte, în loc să reproducem idei, în loc să adăugăm propriile noastre gânduri peste ideile alea. Dar uite că din toate învățăm.

[00:10:18] Melania Medeleanu: Și asta e vestea bună că, uite și cineva căruia i-a fost foarte frică să iasă în fața clasei a reușit astăzi să vorbească în public. Și cineva care învăța textele pe din afară reușește astăzi să nu mai facă lucrul ăsta.

[00:10:28] Cristian Ignat: Da, așa este. Cred că sunt eu personal cel mai bun exemplu pentru..

[00:10:33] Melania Medeleanu: There is hope for everyone!

[00:10:33] Cristian Ignat: Adică colegii mei din liceu pot confirma.

[00:10:39] Melania Medeleanu: Ai mei pot confirma că nu știau că sunt în acea clasă. Nu existam. Ridicam mâna de două ori, luam nota, după care mă duceam în banca mea. Eu am învățat să stau în banca mea atât de mare era frica de eșec. Încât, nu mai bine stau eu în banca mea? Ori în banca mea, sigur că ești până la un punct protejat, dar n-o să înveți niciodată să te expui până nu te expui. Ori da, asta a fost o lecție pe care eu am învățat-o aproape de 30 de ani. Mi-a luat ceva.

[00:11:07] Cristian Ignat: Cum crezi că putem încuraja oamenii să scape de frica asta? Să se apuce de un curs, de public speaking, de exemplu? Pentru că și eu am colegi în echipe, în ambele echipe, care dacă le spui de o cameră sau de vorbit în față la cinci zeci de oameni, chiar dacă sunt foarte buni pe ceea ce fac și au atât de multe lucruri de spus, fug de camera aia sau de audiență?

[00:11:37] Melania Medeleanu: Da, așa-i. Păi prima dată ar trebui să înțelegem de unde vine frica asta de vorbit în public, să-i găsim originea. Că nu ne-am născut cu frica asta. Și dacă înțelegem că e o frică învățată, mai avem noi o vorbă care spune orice învățare are și dezvăț. Deci, dacă am învățat să-mi fie frică, pot să învăț și să am încredere.

[00:11:54] Melania Medeleanu: Da, dar cum ne uităm la situația de vorbit în public? Cei mai mulți dintre noi ne uităm ca având un potențial profund amenințător, ceva complet neplăcut. Băi, ne vedem la berea aia, dar stai un pic, să scap de o prezentare. Am marți o prezentare, scap de asta și după aia mergem la bere. Nu? Ori dacă tu, din start, te uiți ca la ceva înfiorător la situația de vorbit în public? Da, e greu să construiești pe ceva care-ți provoacă de-a drepturi repulsie. Dar dacă înțelegi că din nu știu, câți suntem? Opt miliarde pe planetă, câți dintre oamenii ăștia țin prezentări? Atât de puțini suntem unii dintre privilegiații care au primit șansa de a vorbi despre lucrurile în care cred? Păi nu-i asta fantastic și sigur că nu e suficient să te simți privilegiat. Trebuie să pui și osul la treabă.

[00:12:40] Melania Medeleanu: Adică să te pregătești foarte bine atunci când vei fi în fața publicului. Dacă te duci cu atitudinea de vreau să-ți împărtășesc din ce am învățat din ce știu eu. Și fac asta cu gândul la tine. Și sigur că dacă fac asta bine, o să se reflecte și asupra mea. Și dacă mai e ceva care mi se pare foarte interesant, uite, când ne uităm la oamenii de pe o scenă, uneori oamenii ăia au emoții. E cineva vreodată în sală care se uită la un om cu emoții de pe o scenă și se gândește: mori, mă blochează-te! Hai! Facem asta? Asta e de terapie dacă se întâmpla această situație, dar de fapt ne dăm seama că ne plac oamenii cu emoții, că ne sunt dragi oamenii cu emoții, că ne regăsim în emoțiile lor.

[00:13:21] Melania Medeleanu: Și când înțelegem că așa se uită și ceilalți la noi, nu suntem atât de mega speciali așa cum ne uităm noi la lume, se uită și lumea la noi și că ce deranjează nu e niciodată emoția. Ce deranjează este nepregătirea. Mă enervează un om care îmi pierde timpul și care spune numai bălării pe o scenă, dar același om, dacă are emoții dar ce spune e foarte interesant, am să-i iert fiecare tremur de voce. Mai mult decât atât, o să mi se pare că e adorabil, că, uite-mă, câte emoții avea omul ăla și totuși s-a pregătit și a venit și mi-a spus ceva care va rămâne cu mine pentru multă vreme de acum înainte. Așa că haideți să ne uităm puțin. O dată la beneficiile pe care le poate aduce vorbitul în public în viața noastră și în viața celorlalți, când le dăm celorlalți informații relevante care ajută să crească.

[00:14:09] Melania Medeleanu: Nu e, nu e un privilegiu. Și, pe de altă parte, să pot eu să fac asta, să știu că eu am făcut asta când m-am pregătit, că am învățat, am dăruit. Păi și eu cresc o dată cu oamenii ăia. Nu?

[00:14:20] Cristian Ignat: Corect!

[00:14:21] Melania Medeleanu: Să poți să vorbești în public ca persoană, ca lider, ca antreprenor, poate să fie extrem de valoros. Și dacă ne oprim la antreprenoriat sau la business în general, sunt, desigur, o mulțime de alte avantaje care vin la pachet cu vorbitul în public. Să știi să vorbești în public poate să contribuie la creșterea brandului personal. Nu? Când te duci la evenimente, la conferințe, când vii la podcasturi, ce poate să se întâmple în urma unor astfel de evenimente, vei vorbi despre valorile tale, despre misiunea companiei tale, despre business-ul tău, adică îți va construi în notorietate, competență, nu-i asta minunat?

[00:14:59] Melania Medeleanu: Apoi, să ne gândim la un alt beneficiu, cum ar fi convingerea investitorilor. Cum o să poți să convingi un investitor, dacă nu știi să-i vorbești despre ideea ta, să-i prezinți planul tău de afaceri, să știi să răspunzi la întrebările pe care un astfel de investitor ar putea să le pună. Gândiți-vă că un investitor e atras sigur de o idee, dar se va uita și la omul care expune această idee. Va fi acesta capabil să implementeze ideea?

[00:15:27] Cristian Ignat: Corect, pentru că un investitor o să se gândească la faptul că băi, așa cum îmi prezintă mie ideea și cum vrea să mi-o vândă mie, cu siguranță așa vrea să o prezint, așa o va prezenta mai departe și potențialilor clienți. Dacă el nu este în stare să-mi vândă mie ideea ca investitor, nu cred că va avea șanse foarte mari să o vândă.

[00:15:47] Melania Medeleanu: Și pentru că vorbești de clienți. Fidelizarea clienților este un alt avantaj pe care îl aduce vorbitul în public. Dacă reușești să vorbești despre produsele sau serviciile pe care tu le vinzi, să le pui într-o poveste pe care s-o spui clienților tăi, în care să vorbești despre beneficii, în care, de ce nu, să creezi o conexiune emoțională. În momentul în care un om are încredere în tine și s-a și conectat emoțional, asta poate să însemne fidelizare, nu? Nu mai vorbim despre evenimente de networking la care mergi. Mergi, dar dacă stai acolo mutulică și stai într-un colț, nu o să reușești mare lucru să fii capabil să intrii în vorbă cu cineva și să povestești și să întrebi. Să știi să întrebi. Ei bine, asta îți poate aduce în preajmă omul care poate contribui la creșterea afacerii tale. Și pentru că vorbeai despre colegii tăi care se uită la cameră și se simt îngroziți.

[00:16:39] Melania Medeleanu: Ori acum e chiar un trend în direcția asta, e vorba despre conținutul de calitate pe care tu l-ai putea crea, te poți poziționa ca expert și mai mult decât atât, în momentul în care tu vorbești despre lucruri valoroase într-un video, ăla se poate viraliza. Video ăla se poate transforma într-o știre, se poate transforma într-un articol. Ori asta ce aduce din nou? Credibilitate, notorietate, competență și în cele din urmă creșterea afacerii tale.

[00:17:08] Cristian Ignat: Corect, foarte adevărat și mai mult decât atât te ajută foarte mult și în viața personală. Enorm de mult.

[00:17:14] Melania Medeleanu: Acolo e 1:1.

[00:17:14] Cristian Ignat: Da, dar până la 1:1..

[00:17:14] Melania Medeleanu: Ai zis personal nu neapărat intimo relațional. Ok.

[00:17:20] Cristian Ignat: Da, exact exemplul de care ai spus adineauri. Mergi la un eveniment da, și nu știi cum să interacționezi cu cineva? Da, mergi la un eveniment cu niște prieteni? Da, nu neapărat un eveniment de business și stai în colțișorul tău acolo singurel și…

[00:17:41] Melania Medeleanu: Mă recunosc, eu sunt aia. Dacă mergi într-o sală foarte, foarte mare și o cauți pe Melania, du-te după ce a coborât de pe scenă în locul cel mai apropiat de ușă, acolo o să mă găsești, să pot să fug cât pot de repede. Dar în continuare eu sunt o introvertă de felul meu. Știu că lumea spune că nu e adevărat, nu se poate una ca asta. Câtă vreme sunt în rolul meu profesional și știu că trebuie să vorbesc despre activitatea asociației “Zi de Bine”, să conving sponsori, să conving voluntari, mi-e foarte ușor să fac asta și o fac cu mult, mult drag. Dar dacă mă pui să vorbesc despre mine, să zicem, sau despre un subiect despre care nu mi-e drag să vorbesc, aș fugi mâncând pământul. În general, uite, dacă mă lași acasă cu cărți, apă și mâncare, peste două luni poți să mai suni să verifici dacă am nevoie de ceva. Dar în rest, nevoia mea de interacțiune este foarte, foarte redusă. Dar dacă știu că e nevoie să ies în față am învățat să fac asta. Se învață.

[00:18:44] Cristian Ignat: Asta e cel mai important. Că se învață și că vedem exemple în jurul nostru de oameni care sunt introvertiți și pot să facă ceea ce faci tu.

[00:18:55] Melania Medeleanu: Ceea ce facem noi.

[00:18:57] Cristian Ignat: Ce facem noi, da, corect că și eu sunt introvertit la bază. Cât de importantă este dicția și expresivitatea verbală în mediul de afaceri?

[00:19:10] Melania Medeleanu: Dar de ce vorbești mânca-ți-aș? De ce mă întrebi? No, tocmai am dat un exemplu. Felul în care vorbești, vorbește despre tine. Înainte să afle cât de valoroase sunt ideile, oamenii vor vedea cum vorbești, nu ce vorbești. Înainte să-mi expui o idee până la capăt, felul în care tu pui lucrurile în cuvinte sau felul în care pui lucrurile în imaginea ta, adică gesturile pe care le faci, atitudinea cu care vii în fața publicului, ele toate vorbesc despre tine teribil de mult și ajung să-mi creionez o impresie despre tine. Nu pe baza inteligenței tale, nu pe baza valorii mesajului pe care îl transmiți, ci pe baza felului în care transmiți acel mesaj. Dacă vorbești foarte repede și eu știu o mulțime de oameni care vorbesc, asta are un diagnostic, nu știu dacă știi. Se numește tahilalie. Oameni care vorbesc îngrozitor de repede și asta este una dintre principalele piedici în comunicare. Te ascult, îți zic o dată, mai, mamă, mai lent, un pic. Îți mai zic odată că sunt de treabă, dar a 3-a oară mă uit la tine prin tine cu grație absolută și mă gândesc la ale mele.

[00:20:15] Melania Medeleanu: O să ratezi șansa de a-ți transmite mesajul dacă nu vorbești în felul în care eu, ascultător, am nevoie să aud mesajul. Dacă vorbești printre dinți, știți oamenii ăia care vorbesc așa, nu reușesc să deschidă gura și ai senzația că te atacă, frate. Adică stai așa, mă dau trei pași mai în spate. Ai ceva cu mine. Dicția iar e un lucru care se învață. Trebuie să deschizi gura, să vorbești suficient de clar. Dacă există un defect de pronunție, cum era sâsâitul tău, se numește sigmatism sau rotacism sau oricare altul. Ele se corectează, rareori sunt defecte de pronunție care nu se corectează și de obicei sunt asociate cu alte diagnostice. Apoi, să fii expresiv, să știi pe care cuvânt se pune accentul. Toate lucrurile astea se învață și nici măcar atât de greu, e important. Altfel n-o să ajungă mesajul la tine.

[00:21:09] Melania Medeleanu: Adică mi-ar plăcea ca oamenii să înțeleagă că din secunda în care deschidem gura nu o mai facem pentru noi. O facem pentru cei din fața noastră. Altfel, stau în oglindă și n-ai treabă, sunt Al Pacino. Dar când deschid gura, o fac de ce? Pentru ca tu, ascultătorul meu, să prinzi mesajul, deci trebuie odată să construiești mesajul așa încât eu să îl pot decripta. Înțelegi, da? Și asta înseamnă, inclusiv din punct de vedere informațional, să-l îmbraci în haina de care eu, ascultător, am nevoie și din punct de vedere dicție, să pronunți clar, să deschizi gura, să vorbești în ritmul adecvat.

[00:21:46] Cristian Ignat: Ai fi surprinsă dar termenul de dicție nu știu dacă este atât de popular în România. Cel puțin eu nu-mi aduc aminte să fi auzit de termenul ăsta în liceu, de cuvântul dicție și rolul dicției și cât de importantă este dicția.

[00:22:03] Melania Medeleanu: Cred că vorbim la școală despre intonație.

[00:22:08] Melania Medeleanu: Dicția e un concept care cuprinde mai multe lucruri și uite, Dumnezeu s-o ierte, doamna Elena Cristea Simion, profesoara mea de dicție și profesoara dedicțe a foarte multor oameni care au trecut prin radio sau televiziune, tocmai a murit acum câteva zile, și ea spunea așa: dansează, Melanie! E un dans să poți să te armonizezi cu partenerul de conversație, să nu vă călcați pe bătături. Dicția este și despre sau comunicarea în sine e despre cum mă pun în armonie cu celălalt. Dacă vorbește numai unu de fiecare dată și monopolizează discursul, celălalt nu mai încape și te va evita data viitoare. De ce să intru într-o conversație care de fapt nu e conversație, e un monolog, e un dans, știi, uite, acum vorbesc eu apoi intri tu cu conversația. E… hai să nu ne călcăm pe bătături. Hai să fie armonie.

[00:23:06] Cristian Ignat: Ce exerciții recomanzi liderilor, oamenilor care conduc echipe să facă pentru a-și îmbunătăți dicția? Eu știam de un om care nu cred că îți place ție, cel cu creionul.

[00:23:22] Melania Medeleanu: Nu, deloc nu-mi place! Creionul ăla ce e de fapt? E o stavilă mecanică pe care o pui între dinți, așa încât să nu se mai lipească complet maxilarele. Că de multe ori oamenii vorbesc întunecat, spunem noi. Adică vorbesc printre dinți. Nu deschid aproape deloc gura.

[00:23:39] Cristian Ignat: De ce? De frică de…?

[00:23:41] Melania Medeleanu: Pentru că așa au fost obișnuiți. Dacă ei se aud, ce mai contează?

[00:23:44] Cristian Ignat: Ok!

[00:23:44] Melania Medeleanu: Din nou, când vorbim, vorbim pentru ceilalți. Și creionul ăsta, asta face. Pune această stavilă mecanică și tu vorbești și muști din cuvinte să ai claritate. Dar după ce scoți creionul ăsta, există riscul să vorbești în continuare destul de apăsat. În plus, de ce ți-ai pune o stavilă mecanică și ai băga un creion plin de bacterii în gură, când de fapt este o comandă mentală pe care tu o dai, da, și spune așa: trage de gură, ia un text și începe să-l citești în timp ce tragi de gură. Ai nevoie de un pix pentru asta, ai nevoie de un creion, pentru asta? N-ai nevoie. Ai nevoie doar să fii concentrat pe ceea ce faci.

[00:24:31] Cristian Ignat: Ce recomanzi persoanelor care au trac în fața camerei? Și din nou, o să mă dau pe mine ca exemplu. După ce am scăpat de frica de a vorbi în public, mi-am dat seama că vorbitul în fața camerei este cu totul altceva. Și nu știu dacă a fost doar la mine.

[00:24:50] Melania Medeleanu: Mult mai simplu.

[00:24:52] Cristian Ignat: Mie nu mi s-a părut mai simplu. Deci ajunsesem să vorbesc în fața unor audiențe de o sută, de două sute de persoane și am mers la fel de convins că n-o să am nicio problemă cu camera. Deci, la primul meu interviu pe care l-am dat în fața unei camere, cred că am dat douăzeci de duble și bine că nu a fost live, că nu aveam cum să…

[00:25:22] Melania Medeleanu: De ce crezi că e așa? Ce ce te împiedica? Ce..?

[00:25:24] Cristian Ignat: Nu știu, cred că camera aia mare? Faptul că urma să mă vadă mai mult de două sute de persoane? Nu știu. Erau multe lucruri în capul meu de fapt.

[00:25:33] Melania Medeleanu: Știi ce mi se pare foarte interesant? Atunci când ești într-o sală îi observi pe oameni. Sigur, dacă sunt o mie de oameni, n-o să-i vezi pe toți. Da, din primele rânduri o să vezi reacțiile lor. Alea sunt intimidante cu adevărat, cel puțin pentru mine. Când cineva ridică o sprânceană, aoleu am făcut bine, n-am făcut bine, am dat-o în bară cu ceva? Aia mă intimidează. O cameră nu-ți răspunde la fel. O cameră nu te judecă. O cameră primește, ce-i dai, nu-ți spune întrebări. E adevărat că odată filmat materialul, el se poate viraliza. Și ăsta este într-adevăr un risc major, dar pentru mine n-a fost neapărat o problemă camera de luat vederi dimpotrivă, obiectele am senzația că nu-mi fac nimic. Eu am început cu radio și la radio aveai căștile, microfonul, căile tale. Ce-ți face un microfon? La televiziune când am început să lucrez în televiziune, aveam 16 ani. Camerele de luat vederi erau de alea mari, cu coarne. Nici măcar nu-l vedeam pe operator. Nu-mi face nimic camera. Pune-mi trei oameni în față, se rupea filmul. Nu mai eram capabilă să leg două vorbe.

[00:26:35] Melania Medeleanu: Camera mie mi se pare că este foarte fidelă. Îți dă ce-i dai. De fapt, mai mult decât atât, amplifică tot ce-i dai, dacă îi dai bună credință și entuziasm, și energie, și… ea te va face și mai energic și mai frumos. Dacă îi dai spaimă, dacă îi dai groază, te va face să pari și mai îngrozit. Este o oglindă foarte, foarte fidelă a ta. Dar din nou, când te simte, când simte orice, orice iese din liniar va amplifica. E o lupă mai degrabă decât o oglindă.

[00:27:14] Cristian Ignat: Dar vezi că nici despre asta nu învățăm în școli.

[00:27:17] Melania Medeleanu: N-a fost nevoie. Dar uite, în vremurile pe care le trăim acum poate că e nevoie inclusiv de asta. Dar dacă te intimidează camera, ce poți să faci este să-ți imaginezi că nu cu un obiect vorbești, ci cu cineva anume, cineva care poate să-ți fie foarte drag. Sau cineva care are un profil similar cu al audienței pe care tu o speri, dar gândește-te că e o ființă în spatele acelei camere.

[00:27:43] Cristian Ignat: Sunt atât de multe tips & tricks în direcția asta și pe zona de public speaking. Să-ți imaginezi tot felul de lucruri, să te uiți la oameni.

[00:27:51] Melania Medeleanu: Dar de ce? Pentru că puterea imaginației este foarte mare. Noi cu mintea noastră putem să facem foarte multe lucruri. Adevărul este că și frica asta de a vorbi în public, ce ne spunem de fiecare dată: o s-o dau în bară, o să greșesc, o să mă blochez, o să mă împiedic, o să cad. Cine spune lucrurile astea? Că nu vine nimeni din exterior să ne zică: o s-o dai în bară. Sper că n-aveți prieteni de ăștia. Noi facem asta cu mintea noastră. Păi, dacă noi facem asta și dacă noi spunem lucrurile astea, ce ne împiedică să spunem inversul lor?

[00:28:23] Melania Medeleanu: O să fie grozav. Abia aștept să ajung acolo. Abia aștept să împărtășesc ce am învățat. Abia aștept să-i văd pe oamenii ăia cum reacționează când le spun X și Z. Tot mintea noastră face asta, nu?

[00:28:36] Cristian Ignat: Așa este. Îmi aduc aminte de exercițiul tău de la curs, care începea cu a citi un text în fața unei camere și se termina la fel. Trebuia să citesc același text în fața aceleiași camere. Și la sfârșitul cursurilor, am zis: foarte, foarte faine cursurile m-au ajutat, m-au dezghețat, clar am învățat niște lucruri, dar nu simțeam așa că… băi ce bun sunt acum! Până în momentul în care m-am uitat la mine before & after. Wow, deci a fost wow. O diferență atât de mare încât parcă eram alt om. Și făcusem doar cât, vreo trei sau patru zile.

[00:29:25] Melania Medeleanu: La dicție sau la public speaking? Mai ții minte?

[00:29:26] Cristian Ignat: Le făcusem pe ambele, le făcusem pe ambele. Dar cred ca la public speaking a fost exercițiul ăsta. Sau nu, nu, la dicție.

[00:29:29] Melania Medeleanu: La dicție și fii atent că omiți un element foarte important Cristi. Între prima înregistrare și ultima înregistrare în fața camerei era multă muncă.

[00:29:29] Cristian Ignat: Așa este!

[00:29:29] Melania Medeleanu: Adică veneai la prima întâlnire, înregistram prima dată textul și aveam teme pentru acasă și pe textul ăla lucram pe fiecare componentă a dicției așa încât la ultima nu era pentru că pur și simplu a fost doar a doua oară ci pentru că între timp am muncit de mi-au sărit capacele ca să iasă bine.

[00:29:29] Cristian Ignat: Așa este!

[00:29:29] Melania Medeleanu: Și fără muncă nu prea iese. Imaginația e bună dar trebuie completată de niște efort.

[00:29:29] Cristian Ignat: Da, multe exerciții au fost atunci, inclusiv exercițiile de le făceam în mașină.

[00:29:29] Melania Medeleanu: Doamne, le mai ții minte? Că sunt peste zece ani de când ai fost la curs.

[00:29:29] Cristian Ignat: Da, păi la mine a fost o chestie pe care voiam să o îmbunătățesc. Adică mi-am dat seama că nu mă ajută. Adică mi-am dat seama că am niște lipsuri și niște goluri pe care vreau să le acopăr și clar o să mă ajute foarte mult și m-au ajutat.

[00:30:35] Melania Medeleanu: Mă bucur tare că spui asta. N-ai idee ce mă bucur! Unul dintre complimentele despre care vorbesc de fiecare dată cu atâta drag a venit de la o doamnă care a venit la cursul de dicție așa amărâtă că ea le citește povești copiilor și copiii nu prea ascultă. Și mi-a spus după ce s-a terminat cursul, acum le citesc copiilor povești, chiar sunt atenți la ce spun eu. E foarte frumos când îți dai seama că de fapt sunt câteva principii pe care le aplici, după aia singur trebuie să le cimentezi acolo. Și asta presupune niște timp pe care-l dedici, niște exercițiu. Dar e corectabil, nu e nimic, nu e fizică cuantică, sunt lucruri pe care le poți învăța inclusiv în cinci săptămâni cât durează un curs de dicție.

[00:31:21] Cristian Ignat: Așa este, așa este. Mie mi se pare că e nevoie de astfel de cursuri, de care spui și pe care le faci. Mi se pare că nu știu, ar fi nevoie inclusiv de cursuri de cum să citești o poveste, cum să citești o poezie. Pentru că eu, cel puțin pe mine nu m-a învățat nimeni cum să citesc o poveste sau o poezie. Și le citeam și cred că în continuare le citesc cum ai zis tu mai devreme.

[00:31:50] Melania Medeleanu: Avem ediția doi la cursul de dicție, dacă vrei.

[00:31:52] Cristian Ignat: Să știi că s-ar putea să repet.

[00:31:54] Melania Medeleanu: Te aștept! Între timp mi-am mai îmbunătățit și eu metodele de acum zece ani.

[00:32:01] Cristian Ignat: Melania, zi-mi puțin despre cursurile de media training și cât de importante sunt ele și cum ajută ele un antreprenor sau un business sau o persoană publică.

[00:32:15] Melania Medeleanu: Atunci când business-ul tău ajunge la o anumită dimensiune, e clar că vei comunica mai mult sau că vei fi mai mult în vizorul publicului. Și asta când ești mult mai prezent crește și riscurile unei crize mediatice. Se întâmplă ceva.

[00:32:32] Cristian Ignat: Oamenii sunt mai atenți.

[00:32:34] Melania Medeleanu: Oamenii sunt mai atenți. Sigur ai construit un brand foarte frumos. Am avut încredere în brand-ul ăsta. Dacă tu mă dezamăgești făcând un gest reprobabil, atunci o astfel de criză poate să dărâme un brand și nu-și mai revine niciodată. Deci, să știi ce să faci într-un astfel de context poate să fie foarte, foarte util.

[00:32:53] Melania Medeleanu: De aia recomand întotdeauna celor care încep să crească să urmeze și un media training în care să învețe, pe de o parte, cum să vorbești pur și simplu într-un interviu. Cei mai mulți oameni care merg la un interviu răspund la întrebări și sigur, foarte frumos că răspund la întrebări. Dar obiectivul unui interviu nu este exclusiv acela de a răspunde la întrebări, ci și de a transmite mesaje. Adică jurnalistul te va întreba X, Y, Z dar poate tu vrei să mai adaugi câteva lucruri. Cum faci trecerea delicată de la întrebarea jurnalistului căruia îi răspunzi, dacă, dacă poți să-i răspunzi, către mesajul tău cheie? Foarte puțini oameni știu să facă lucrul ăsta. Apoi, dacă e o criză de s-a întâmplat ceva și te trezești brusc cu microfonul în față, no, ce faci? Cum vei răspunde lucrurilor ăstora?

[00:33:44] Melania Medeleanu: Dacă ești antrenat, dacă ai făcut simulări de interviu de-a lungul timpului, dacă ai dat mai multe interviuri de-a lungul timpului și ai învățat de fiecare dată câte ceva, asta te va face să fii un pic mai pregătit într-o situație reală de criză de comunicare. Și aici am un exemplu. Acum vreo cinci- șase ani, nu mai știu exact, cu Starbucks, când, într-una dintre cafenelele lor din Philadelphia, doi afro-americani au fost arestați pentru că voiau să meargă la toaletă, dar nu cumpăraseră nimic și angajații au vrut să-i dea afară. Ei au refuzat să iasă și au chemat poliția și i-au arestat. Chestia asta a fost filmată și s-a mega viralizat, iar Starbucks a trecut realmente printr-o criză majoră. Au fost acuzați de rasism, adică oamenii nu mai vreau să intre în cafenelele lor. Reacția celor de la Starbucks, care sunt sigură că sunt mega treinuiți pe așa ceva, a fost foarte promptă.

[00:34:41] Melania Medeleanu: În primul rând CEO-ul și-a cerut scuze foarte, foarte repede, apoi s-a dus și a vorbit personal cu cele două persoane, după care a închis opt mii de cafenele, opt mii de cafenele Starbucks în aceeași zi închise și toți angajații au fost trainuiți și au vorbit despre incluziune, despre diversitate, despre… Apoi politica companiei a fost modificată și oricine astăzi, dacă vrea să intre într-o cafenea Starbucks și să meargă la toaletă, nu e nevoie să cumpere ceva pentru asta. Apoi toate politicile ulterioare despre diversitate și incluziune au fost modificate. Și uite cum o criză de cum majoră printr-o comunicare eficientă poate să ducă la nu știu, îmbunătățirea culturii organizaționale a companiei respective. Plus ai arătat că-ți pasă, ai arătat că te uiți cu atenție, iei în serios lucrurile astea. Am deja altă încredere în brandul tău. Deci să știi să comunici momente de criză poate fi foarte util.

[00:35:37] Melania Medeleanu: Uită-te la Cris Martin și la ColdPlay. Prima seară în București – a doua seară în București. Un pic altfel nu?

[00:35:43] Cristian Ignat: Da, wow, așa este. Și DHL avusese la un moment dat o criză very long time ago. Cred că mai bine de 10 ani. Un curier aruncase un televizor mare peste gard, el a făcut livrarea.

[00:36:01] Melania Medeleanu: Nu bun!

[00:36:01] Cristian Ignat: Da, și ghici ce? Clientul respectiv avea o cameră de filmat. S-a super viralizat și a fost o poveste similară. A venit CEO-ul companiei, a spus că angajatul respectiv nu reprezintă neapărat întreaga companie și toți angajații din DHL. Și a rezolvat problema într-un mod foarte frumos și elegant. Care crezi că este momentul sau când crezi că este bine să facem un astfel de training? Crezi că există un moment în funcție de mărimea companiei, de mărimea din punct de vedere al numărului de oameni, al cifrei de afaceri?

[00:36:42] Melania Medeleanu: Când te-ai hotărât să ai succes!

[00:36:45] Cristian Ignat: Ok, deci la început. Deci în prima zi!

[00:36:46] Melania Medeleanu: Acela mi se pare momentul cel mai potrivit să te pregătești. Adică mai bine să fii pregătit și să nu se întâmple niciodată o criză de comunicare decât să se întâmple și să te ia pe nepregătite. Nu cred că e un moment nepotrivit, oricât ai fi de la început. Da, sigur, dacă abia acum construiești, s-ar putea să nu conteze foarte tare. Nu te abordează media, dar depinde ce vinzi, că poate te pregătești să ieși pe piață cu un produs revoluționar și interesul media va fi foarte mare pentru asta. Deci din secunda în care ai decis: mă voi apuca de treaba asta și voi avea succes. Fii pregătit!

[00:37:21] Cristian Ignat: Melania îți mulțumesc foarte mult pentru discuție. Eu cred că ai convins multe persoane cât de important este să ai puterea să vorbești în public și să fii stăpân pe tine, să știi să transmiți un mesaj coerent, încet, dacă e nevoie, clar. Dacă mai ai un un sfat la final pentru cei care nu știu, în continuare, le e frică de a se apuca de acest curs?

[00:37:58] Melania Medeleanu: Să țină minte așa: că felul în care vorbești, vorbește despre tine și de la un punct încolo nu mai e vorba doar despre tine și reputația ta. E vorba despre tine și reputația afacerii tale.

[00:38:11] Cristian Ignat: Mulțumesc mult, Melania!

[00:38:11] Cristian Ignat: Eu mulțumesc!