Ep. 25. Mircea Țiplea: Cum să transformi frica în curaj. Sfaturi practice pentru lideri.

Transcript

[00:00:00] Cristian Ignat: Mircea Țiplea, partener CEE la AMROP, lider pe piața de executive search din România, are peste 25 de ani de experiență în management și consultanță strategică. A fost CGO Coca-Cola HBC, iar în prezent coordonează proiecte de recrutare de top management, consultanță strategică și dezvoltare organizațională, predând în același timp management-ul schimbării la BIS România.

[00:00:23] Cristian Ignat: -Mircea, bine ai venit!

[00:00:23] Mircea Țiplea: -Bine te-am găsit!

[00:00:26] Cristian Ignat: – Ce faci, cum ești ?

[00:00:27] Mircea Țiplea: – Proaspăt întors din vacanță, așa că fac foarte bine.

[00:00:31] Cristian Ignat: – Mă bucur să aud asta. O să povestim astăzi despre arta de a gândi strategic și de a lua decizii înțelepte și în special despre leadership. Hai să povestim puțin despre perioada prin care trecem acum, care pare să fie o criză, dar nu e o criză. Am avut și o criză destul de mare acum câțiva ani. Cum pot liderii să-și învingă frica și să rămână eficienți în perioada de de criză? Eu îmi aduc aminte cum a fost la mine în Covid, în acel lockdown. A fost șocant, aș zice din punct de vedere business. În momentul în care s-au închis toate business-urile și nu mai puteai să ieși din casă. Pentru mine personal chiar a fost un un un șoc și efectiv nu am știut cum să reacționez. A fost o perioadă în care în 2 săptămâni, noi am avut cred că 20 sau 30 de clienți care fie au oprit toate campaniile, fie au pus pe pauză și nu știam cum să reacționez. Cum crezi că ar trebui să reacționăm în astfel de momente? Sperăm să nu mai avem parte de criză la nivelul ăla, cel puțin.

[00:01:58] Mircea Țiplea: – Cred că știi, e un răspuns. M-ai întrebat cum ar trebui, cum poate liderul să-și învingă frica. E un răspuns general și unul contextual. Cel general Cristi, ține exact de virtuțile pe care trebuie să le practice orice om care își asumă rolul de lider. Și asta e o poveste veche de câteva mii de ani. Pentru un prinț antic, de exemplu, era absolut necesar ca în preajma lui să aibă patru profesori: unul de dreptate, unul de curaj, unu de înțelepciune și unul de temperanță. Acuma, noi le spunem skills și le etichetăm așa după formule foarte sofisticate. Dar aceleași sunt. Prin urmare, curajul e una din virtuțile cardinale și trebuie să ți-o însușești dacă vrei să joci rolul unui lider. Fiindcă frica înseamnă sau, mă rog, curajul nu înseamnă să ignori frica. Asta făcea Ahile, fiindcă știa că-i nemuritor. Curajul înseamnă să conștientizezi frica, să poți s-o descrii cum trebuie și să te hotărăști. Asta a făcut Hector. El știa că se duce la luptă cu un nemuritor.

[00:03:31] Mircea Țiplea: Prin urmare și-a îmbrățișat soția, și-a sărutat copilul și s-a dus la luptă. Modelul nostru de umanitate și de curaj e Hector nu Ahile. Răspunsul contextual ține de a descrie de fapt de ce ți-e frică sau ce înseamnă frica pentru organizație. Și asta e muncă de management, nu neapărat de lider. Fiindcă munca managerului pornește de la care obiectivul de atins, ce mă poate opri să-mi ating obiectivul și de acolo încolo restul e risc, management. Prin urmare, dezvolți o grămadă de lucruri ca ceea ce poate constitui un risc sau ceea ce te sperie să fie, fie diminuat, fie depășit.

[00:04:19] Cristian Ignat: – Crezi că e bine să ne expunem frica asta sau e bine uneori să arătăm latura umană și să spunem și să fim transparenți și să arăți că ești un pic vulnerabil ca și lider?

[00:04:34] Mircea Țiplea: – Iarăși l-am dat exemplu pe Ahile, fiindcă temeritatea e foarte riscantă. Poți să ignori și să vrei să fii liderul eroic sau antreprenorul eroic care n-are nicio frică de nimic, dar te riști și pe tine și riști și viitorul organizației. Prin urmare, a-ți expune frica înseamnă a conștientiza și a o descrie iarăși cu instrumente de management. Adică de ce anume ne e frică? Și pe urmă începi și pui pe hârtie: ți-e frică să pierzi clienți, ți-e frică să pierzi volume, ți-e frică să devii irelevant, că nu mai faci bani, că intri într-o zonă de de neprofitabilitate ș.a.m.d. Și odată ce pui lucrurile astea, uite așa încep să vină și soluțiile, mai ales dacă ai o echipă în jurul tău. Nu prea cred în liderul singuratic,în momente de criză, cred în cineva care își asumă rolul de a da o direcție și de a construi energia necesară. Dar nu cred în nimic providențial atunci când vine vorba de a scoate o organizație dintr-un moment prost.

[00:05:54] Cristian Ignat: – Ce crezi că diferențiază liderii care reușesc să transforme o criză într-o oportunitate? De exemplu, un lucru la care mă gândeam este bursa. În perioada cu lockdown-ul bursa s-a dus în jos. Aproape oricine care cumpăra acțiuni, adică aproape la orice companie în perioada respectivă, avea un plus mare într-un an, maximum un an. Dar cred că foarte puțini dintre noi am făcut-o.

[00:06:22] Mircea Țiplea: – Eu cred că ceea ce merită făcut ca să transformi o criză într-o oportunitate e să urmărești binele comun. Și fie că vorbim de un lider într-o organizație care nu-i a lui, fie că vorbim de un antreprenor sau de un fondator, e foarte important să conștientizezi că dacă vrei ca oamenii care îți sunt alături să treacă prin niște momente grele, super-stresante, la care n-ai răspunsuri, trebuie să o facă pentru un scop mai mare decât propriul tău interes sau propria ta promovare sau propria ta…propriul tău bonus la finalul anului sau propria vanitate. Și atunci cred că e foarte important să te întrebi și tu și cumva să afli răspunsul la întrebarea: de ce ar trebui să facem efortul acesta, care, mă rog, în funcție de criză, poate să pară de-a dreptul supraomenesc.

[00:07:24] Mircea Țiplea: Binele comun înseamnă multe lucruri. Înseamnă, de exemplu, o șansă pentru echipă să crească. Toate echipele bune, cumva au două tipuri de contracte pe care le semnează în cadrul echipei.  Unul care se cheamă Co-creation atâta vreme cât suntem împreună, încercăm să facem lucruri remarcabile de care să fim mândri și al doi-lea contract, care e de multe ori ignorat, care se cheamă Co-elevation. Atâta vreme cât lucrăm împreună, ne ajutăm unul pe altul, să creștem, să ne depășim limitele, să ne depășim fricile, să aflăm despre noi lucruri de care nu știam că suntem capabili să le facem. Aici văd eu oportunitățile. Și dacă la final rezultatul nu-ți revine doar ție ci faptul că sunt aceste efecte colaterale pozitive, oameni care au creat legături mai bune între ei, care și-au depășit limitele, sau dacă e vorba de un produs sau de un serviciu, ceva în care tu crezi și nimeni nu crede și-și dovedește utilitatea pentru clienți, pentru – îmi vine să spun, pentru umanitate în general, asta îți de un soi de energie care de multe ori e necesară ca să depășești criza. Dar răspunsul scurt e binele comun, mai degrabă decât propriul interes sau nevoia de a fi special, pe care o văd la foarte mulți antreprenori.

[00:09:00] Cristian Ignat: – Da, da, foarte bun răspuns. Într-adevăr, asta e, e și foarte rewarding, într-adevăr. Ai un feeling de rewarding foarte puternic atunci când simți că ai făcut un bine în jurul tău prin ceea ce faci tu.

[00:09:17] Mircea Țiplea: – Asta e frumusețea antreprenoriatului. Când te uiți în jur și vezi o echipă sau angajați mulțumiți, clienți mulțumiți, furnizori mulțumiți, atunci e bine. Când ca antreprenor vezi angajați nemulțumiți, clienți care îți reproșează lucruri, furnizori care te sună supărați, ăla e un semn că nu faci deloc bine ce faci.

[00:09:48] Cristian Ignat: – Corect. Și eu cred că de multe ori antreprenorii fac foarte mult bine pe care nu știu dacă îlvăd în mod direct. Adică prin faptul că ei cresc niște oameni în jurul lor, dezvoltă niște oameni, dezvoltă o echipă, oamenii respectivi la un moment dat se duc și învață alți oameni în alte părți sau anumite persoane vorbesc în public, țin prezentări la echipe de 10, 20-50, evenimente de 100 de oameni. Acela tot prin bine comun se… adică tot bine comun este.

[00:10:26] Mircea Țiplea: – Să creezi de fapt contextul în care oamenii să poate să facă ceea ce consideră ei ca fiind știu eu, remarcabil sau … E cred că prima condiție, nu? Ești un orchestrator oricum ai da-o, prin urmare, cred că ăsta e primul rol.

[00:10:50] Cristian Ignat: – Dar cum poate, cum poate un lider să ajute organizația să depășească frica și să stimuleze creativitatea? Prin felul său de a fi? 

[00:11:03] Mircea Țiplea: Asta am vrut să spun. Dacă dacă are fler, adică…

[00:11:07] Cristian Ignat: – Deci flerul conteaza.

[00:11:08] Mircea Țiplea: – Contează. Adică, uite, îți dau un exemplu care cumva arată felul cum te uiți la un lider în funcție de context un lider într-un mediu antreprenorial, într-un start-up și un lider într-o corporație, într-un mediu.. Într-un mediu antreprenorial te uiți la trei trăsături atunci când, când încerci să găsești liderul potrivit. Te uiți la o anume putere intelectuală, la abilități cognitive, hai să spunem being bright. Te uiți la un anumit fel de pasiune cu care face lucrurile și pasiunea o vezi atunci când îți povestește ceea ce-l preocupă.

[00:11:56] Cristian Ignat: – Și simți asta.

[00:11:57] Mircea Țiplea: – Și vezi, e ca și cum aiapuca de un fir de ață și tot tragi și tot tragi și tot tragi de el și-l vezi că atunci când pune pasiune în ceva se duce departe și te uiți și te întrebi dacă îți face plăcere să lucrezi cu el. Prin urmare, being bright, being passionate, being nice sunt trei condiții esențiale, fiindcă ai nevoie ca omul din nimic să facă ceva sau din puțin să facă mult. Dacă te uiți la un lider de corporație unde, mă rog, ai o structură de guvernanță bine așezată ș.a.m.d. te uiți iar la trei lucruri importante, și anume cât de articulat e omul din punct de vedere etic, fiindcă ceea ce e acceptabil într-un start-up, deși din ce în ce mai puțin și nu vorbesc de lucru nasoale,  ci de, mă rog, că anumite feluri de a tăia colțurile ca să ajungi mai repede unde vrei, nu mai acceptabil într-o corporație.

[00:13:01] Mircea Țiplea: Te uiți la capacitatea lui de a articula o strategie și o viziune atât în fața boardului cât și în fața organizației și a treia dimensiune care contează foarte mult la capacitatea lui de a căuta și de a accepta feedback-ul, fiindcă are o grămadă de constituienți în jurul lui și nu vrei să ai în corporații mari, niște lideri foarte egocentrici, fiindcă creează foarte repede un un mediu sociopat. Și sunt o grămadă de exemple, toate vizibile în crizele de care ai pomenit tu. Prin urmare, astea sunt trăsăturile care ajută un lider să energizeze organizația. Dacă ești într-un start-up și într-o echipă mică, puterea propriului exemplu being bright, găsești soluții repede. Încerci să identifici niște quick wins astfel încât echipa să să poată să treacă repede peste și să vadă că e o șansă. Dacă ești într-o corporație, un anume fel de a comunica o direcție și de a mobiliza în direcția respectivă.

[00:14:13] Mircea Țiplea: Din experiența mea, atunci când am trecut prin prin momente când am făcut și eu câțiva ani din viață meseria de Turn Around Manager, am învățat două lucruri, și anume faptul că trebuie să cauți aceste quick wins și doi, că trebuie să te asigur că toată echipa are încărcare 120% fiindcă atunci când n-ai de lucru te ia frica. Atunci când ești ocupat, chiar dacă un un coleg de lângă tine are chef se plângă, ești prea ocupat ca să, ca să iei de la el frica, s-o dai mai departe. Prin urmare, focus pe ce se poate face azi, nu mâine, nu poimâine. Și un anumit bias for action, cum îi spun americanii, și un anume fel de mobilizare a organizației astfel încât fiecare să aibă încărcare 120%. Așa treci peste, cred.

[00:15:19] Cristian Ignat: – Da, sunt perfect de acord. Și trebuie să da, transmiți energia asta în perioadele astea și să … oamenii să fie și ei conștienți că e important să dea 120% în perioada respectivă, pe o perioadă limitată de timp, eventual cât să treacă de acea criză și să supraviețuiască până la urmă. Cât de important ți se pare ca un lider să își pună pielea în joc în management-ul schimbării, când vorbim de schimbare?

[00:15:55] Mircea Țiplea: – Îți poți spune pielea în joc multe feluri, darceea ce contează e, de fapt asta un soi de autenticitate, dar autenticitate deja deja e un cuvânt abuzat. Îmi vine în minte un cuvânt mult mai potrivit pe care Pascal la spus, și anume să fiiîn starea propriei tale creații. Pare foarte filosofic, nu?  Dar să fii tu sau, hai să spun, altfel când nu ești tu se vede. Când încerci să aplici niște lucruri fiindcă le-ai auzit într-un podcast, fiindcă ai ascultat un e-book în drum spre birou ș.a.m.d. și intri în birou convins că aia e soluția, se vede că nu ești tu. Dar atunci când ai stat cu cu lucrurile alea suficient de mult ca să devină ale tale, atunci lumea vede asta. Și a-ți spune pielea la bătaie înseamnă de fapt a face lucruri care sunt în linie și cu caracterul tău și cu un anume fel iarăși de a urmări binele comun.

[00:17:26] Cristian Ignat: – Care crezi că sunt cele mai mari provocări în management-ul schimbării într-o organizație?

[00:17:32] Mircea Țiplea: – Depinde ce vrei să schimbi într-o organizație. Fiindcă dacă vrei să schimbi comportamente, cea mai mare provocare e să reușești să intri în mintea oamenilor. Dacă nu reușesc să intru în mintea ta și nu-ți schimb felul cum gândești, n-am cum să-ți schimbi comportamentul. Ori un lucru pe care l-am învățat destul de devreme în cariera mea de la Dimitris Lois, Dumnezeu să-l ierte, fostul CEO al Coca Cola HBC, a fost când m-a luat o dată deoparte și mi-a spus: Junior, change is a door that can be opened only from the inside. Adică ușa asta schimbării are clanță doar pe interior. Dacă omul nu vrea să-ți deschidă, nu intri în mintea lui. Și atunci asta trebuie să faci, dacă vrei să schimbi comportamente. Sunt schimbări care necesită altceva și de aceea, mă rog, literaturale spune că sunt mai mult decât schimbări, sunt transformări. Acolo vrei să schimbi valori, vrei să schimbi ceea ce prețuiește organizația respectivă și ceea ce consideră ca fiind valoare pentru ea. Ei, acolo îmi vine să spun, trebuie să intri în inima omului și în minte intri ușor dacă ai argumente raționale, în suflet intri mai greu, fiindcă, uite, ea doua oară când îl pomenesc pe Pascal, fiindcă inima are o rațiune, pe pe care rațiunea n-o poate înțelege. Și ca unui om să-i schimbi sistemul de valori trebuie să-l seduci. Par lucruri din altă lume, nu, nu din cea de business.

[00:19:29] Mircea Țiplea: Dar nu știu, pesemne că am îmbătrânit, am trecut de 49 de curând și îmi dau seama că de fapt, tot ce am învățat încercând să învăț business, din cărți de business, din umblat pe la școli ș.a.m.d. sunt doar așa, niște umbre ale unor lucruri pe care le-am învățat căutând să aflu despre viață, nu despre business. Iar acuma, pesemne că a trecut suficient de mult timp ca să nu le văd separate, ci împreună. Prin urmare, dacă vrei să schimbi comportament, cel mai greu lucru e să pătrunzi în mintea omului. Dacă vrei să schimbi valori, cel mai greu lucru e să pătrunzi în inima lui. Ori gândește-te ce fel de om trebuie să fii ca cineva să te lase în mintea lui și eventual, în inima lui. Ei de-aia e greu să fii lider, cred.

[00:20:21] Cristian Ignat: – Corect, dar pe de altă parte, odată ajunși în inima oamenilor e .. You can be there forever. Adică construiește o relație pe termen foarte lung. Și relația asta, cred că se construiește atâta timp cât oamenii fac parte din organizația pe care tu o conduci. Dar ea continuă și după și momentul în care anumiți oameni pleacă din organizația respectivă, te vor ține minte, te vor recomanda, te vor aprecia. Sunt convins de asta.

[00:20:56] Mircea Țiplea: – Și dacă pe drumul ăsta, exact, reușești să-ți câștigi și doi-trei prieteni cu care te duci până la capăt, cu atât mai mult e,eo frumusețe, fiindcă vezi, atunci când nu căutăm să fim speciali ci când căutăm să fim mai degrabă fericiți sau mulțumiți de viața noastră, să știi că ceea ce faci, creația, cu alte cuvinte, intră în ecuația asta ca element fundamental. Prin urmare, atunci când te duci dimineața la un job, fie că lucrezi pentru compania pe care tu ai fondat-o, fie că lucrezi pentru o companie care aparține altor acționari, trebuie să ieși din casă cu gândul că ăsta e un pilon important în în ecuația fericirii tale și s-o abordezi așa.

[00:21:52] Cristian Ignat: – Așa este. Dar cum crezi că poți să ții asta pe termen cât mai lung? Pentru că sunt perioade și perioade, adică, nu știu, un an, 2, 5, 7 ani,  să-ți ții oamenii să vină cu același vibe și cu același nu știu, mai ales în contextul noiigenerații, care nu…

[00:22:12] Mircea Țiplea: – E, e ceva, e o formulă care se aplică oricărei generații și până la urmă cred că cel mai simplu fel de a descrie lieadershipule în trei cuvinte în engleză, dar și în română: leadership is energy. Din orice interacțiune poți să te întrebi: omul ăsta a ieșit mai plin de energie sau mai stors de energie? Sigur că n-o poți face în orice moment. Așa construiești, de exemplu o structură musculară, pierzând energie, crescând nivelul de efort. Dar tot timpul asta e urmată de o perioadă de recuperare. Prin urmare, ca lider trebuie să creezi, să crești musculatura asta organizațională crescând nivelul de intensitate și de efort. Dar găsind momentele care să recupereze care să te facă sămeriți să faci asta. Și cred că am mai spus-o odată într-un context în care ai fost și tu. Sunt patru feluri de energie de care ai nevoie ca să câștigi orice fel de de luptă.

[00:23:28] Cristian Ignat: Energia fizică, trebuie să te țină aparatul. Energia mentală, trebuie să-ți găsești capacitatea de a te concentra pe o problemă până îi dai de cap. Energia emoțională, trebuie să-ți găsești capacitatea de a-ți reveni după vești proaste, după un call cu un client nemulțumit, după știu eu ce veste proastă pe care o mai primești de la ANAF sau de la mai știu eu cine și a patra, energia spirituală, cea care îți de răspunsul la întrebarea de ce fac asta, de ce vreau eu să trec prin chinurile astea? Toate patru-s importante și cred că ăsta e, de fapt, spațiu de manevră al unui lider atunci când, dacă acceptăm că definiția cea mai bună e asta leadership is energy.

[00:24:16] Mircea Țiplea: Uite, știu o poveste, un antreprenor care a ajuns să creeze o companie de asta Unicorn, care atunci când a asamblat echipa, primul lucru pe care l-a făcut e să plătească niște analize medicale foarte, foarte scumpe ca să se asigure că toți sunt bine și că pornesc la acest drum cu echipamentul, cu cu revizia făcută. Așa zic că e foarte…mi pare năstrușnic. Știi să-ți trimiți oamenii la analize în prima ședință de board sau ..

[00:24:46] Cristian Ignat: – Exact și te poate speria un pic. Adică nu știi ce urmează.

[00:24:50] Mircea Țiplea: Însă atunci când îți pasă și când îți dai seama că ai nevoie de un anumit fel de efort, trebuie s-o ai în vedere și pe asta. Așa cum e foarte important, de fapt, știi ce te face să pierzi meciul? Bateria cea mai descărcată din astea patru, oricare ar fi ea, dacă e cea spirituală, la un moment dat nu mai înțelegi de ce faci asta, aia te lasă.

[00:25:15] Cristian Ignat: – Ai exemple de organizații sau lideri care au reușit să transforme crizele recente în oportunități?

[00:25:26] Mircea Țiplea: – Păi, prin ceea ce fac de 8 ani de zile și prin ceea ce facem în Amrop, văd din ce în ce mai mult și lucrăm din ce în ce mai mult în zona organizațiilor care fac tranziția de la un fondator către unCEO și o echipă de management, cumva din faza a doua a dezvoltării organizației. Și aici am văzut în ultimii ani câteva exemple, toate cumva m-au făcut așa…. mi-au dat foarte, foarte multă energie bună, fiindcă pe de o parte am văzut înțelepciunea fondatorului care acceptă că lucrurile pot fi făcute și altfel și care simte că ajuns la momentul la care își poate outsource-apropriul vis dacă vrei. Fiindcă până la urmă ăsta e contractul pe care îl semnezi tu ca fondator cu un CEO.

[00:26:28] Mircea Țiplea: Ia visul meu și du-l mai departe!  E ăsta e un contract greu, nu?

[00:26:33] Cristian Ignat: -Este!

[00:26:34] Mircea Țiplea: – Dar dacă te poziționezi așa, angajezi un om sau o echipă ca să-ți ducă visul mai departe, îmi vine să spun că și tu te așezi bine în ecuație. Fiindcă nu-i puțin lucru ca cineva să renunțe la visul lui și să se ocupe de al tău mai întâi. 

[00:26:51] Cristian Ignat: – Corect!

[00:26:51] Mircea Țiplea: – Sau mă rog, ocupându-se de-al tău îl realizează și pe al lui sau pe-al ei. Și am văzut, uite, îți dau două exemple care mi se par foarte, foarte faine și nu facem reclamă dacă dăm nume?

[00:27:04] Cristian Ignat: – Nu, sigur, sigur fără..

[00:27:05] Mircea Țiplea: – Unul e Perla Harghitei – Apemin Tușnad, unde o criză legată de de succesiune a fost transformată într-o oportunitate incredibilă și i-am vizitat de curând, au niște cifre de campioni olimpici, am fost foarte impresionat de ce au reușit să facă o echipă de management și un fondator înțelept în nici 2 ani de zile. Și a doua e Purcari,unde fiind companie listată, transparența e mai mare și a putut să vadă toată lumea că e un proces de tranziție de la fondatorul companiei către un nou CEO și o echipă de management cumva întărită și unde iarăși mi se pare că lucrurile merg într-o direcție foarte, foarte bună. Și e știi, știi cum începe Ana Karenina?  Fiecare familie fericită arată la fel, cele nefericite sunt fiecare nefericite în felul lor. Atunci când lucrurile-s bine, cam toate arată la fel, și anume un fondator în criză care reușește să se reașeze și să-și țină în control și ego-ul, și vanitatea, și restul apucăturilor, îmi vine să spun, și o echipă de management care pe de o parte e pricepută, dar pe de altă parte are un anume fel de sensibilitate emoțională, face tranziția asta să curgă, să curgă bine.

[00:28:47] Cristian Ignat: – Mircea a fost o discuție plină de insight-uri foarte valoroase. Am discutat despre leadership,  am despre discutat despre curaj, autenticitate. În încheiere, aș vrea să povestim puțin despre cum vezi viitorul leadershipului în România. Eu am pornit în zona antreprenoriatului când eram în anul doi de facultate și deși nu cred foarte mult în noroc, cred că am avut niște șanse. Am avut oportunitatea să am alături de mine doi lideri de la care să învăț foarte mult. Am avut un partener de business din Marea Britanie. Asta se întâmpla în 2004, în 2004, când în Iași termenul de leadershipnu cred că era atât de popular, în zona Moldovei cred că cu siguranță nu, nu era. Chiar amavut foarte multe lucruri de învățat de la acești doi prieteni și mentori: Phil și Dorin de care am tot pomenit cu orice ocazie am avut parte, dar astăzi au apărut…sunt multe multinaționale care au crescut lideri, sunt mulți oameni care trecând prin organizații mari, au învățat mult, mult leadership, cumvezi tu viitorul leadershipului în România? Cum? Cum vezi următorii lideri în România?

[00:30:28] Mircea Țiplea: – Pe de o parte, cred că România e în cel mai bun moment istoric posibil și ceea ce o să se întâmple în următorii ani, zeci de ani chiar, ca dinamică, ne va pune pe hartă așa spunând și cred că oportunitățile pe care le avem acum, abia acum le conștientizăm cum trebuie și în al doilea rând, avem nevoie ca de aur de cât mai multă prosperitate și cât mai multe organizații puternice. Și când spun puternice, spun care să producă mulți bani și vedem efectul ăsta exponențial atunci când treci de o anumită, de un anumit threshold și sunt uite câteva companii, nu, sau câțiva antreprenori care au făcut lucruri remarcabile, cred că se vor înzeci numărul lor și se vor înmulți foarte mult. Ceea ce va fi diferitîn etapa următoare și liderii care cred și asta cred că se va schimba în leadership, în momentul dacă ne uităm la generațiile de de antreprenori care sunt acum miliardari, Cristi, mulți dintre ei sunt miliardari fără să aibă niciun milionar în jurul lor. Și nu, nu o spun ca pe o critică. Până la urmă, miliardele alea vor rămâne unor moștenitori și lucrurile se vor regla în timp. Dar dar următoarea generație de lideri cred că va orchestra, și vedem asta de fapt la cei mai de pe urmă și la ultimele listări spectaculoase, când nu doar unul ci o echipă întreagă este câștigătoare. Și e cum spui tu, ei la rândul lor devin antreprenori, ei la vând la rândul lor, creează niște, sau replică niște ecosisteme, care ele, la rândul lor, vor ajunge unicorn, ș.a.m.d. Ăsta e efectul pe care nu l-am văzut la prima generație de lideri decât în foarte mică măsură, dar care va fi foarte, foarte prezent de acum încolo.

[00:32:51] Mircea Țiplea: Prin urmare, anume formă de generozitate și o anume formă de, de, cum să spun eu, de a crea bunăstare pentru toți va fi esențială. Și cred că asta se va schimba și mai e ceva. Fiindcă și ei, tu, și eu și în foarte mulți dintre noi am încercat să învățăm leadership de la californieni, nu , fiindcă ei domină, dar și în California, uite, sunt două tipuri de arhitecturi sufletești îmi vine să spun. Pe de o parte, modelul WASP, modelul de occidental care vine dintr-o tradiție protestantă în care succesul îți asigură un loc în Rai garantat și, pe de altă parte, o arhitectură sufletească orientală. Marii indieni care conduc business-urile americane și care au un altfel de spiritualitate. Ei noi, aici suntem la mijloc. Nu suntem nici atât de comunitari ca orientalii, nici atât de individualiști precum occidentalii sau nord-vesticii.

[00:34:03] Mircea Țiplea: Și ceea ce se va întâmpla e că, sau ceea ce văd că se întâmplă, e că până la urmă ne găsim propriul nostru fel de a conduce oameni care face apel exact la arhitectura noastră sufletească. La lucrurile care ne mână pe noi sau pe care le prețuim noi mai mult, fiindcă vrem, nu vrem, suntem nu doar noi, ci împreună cu părinții, cu bunicii noștri și cu ADN-ul nostru sufletesc. Ori și dimensiunea asta e foarte importantă. Sau cel puțin eu o găsesc foarte importantă. De a-ți găsi, învățând de la toți ceilalți, propriul fel de a crea, acest bine comun, cu în jurul tău și cu oamenii de aici, nu fiind în altă parte, nu încercând să să imiți lucruri care iarăși te fac să nu fii în starea propriei tale creații.

[00:35:12] Cristian Ignat: – Așa este Mircea și cum ai zis și tu, începem să vedem noul tip de lider, ca să zic așa. UiPathde exemplu, cred că a dat un, un start puternic în zona asta. Ce a făcut Daniel Dines pentru antreprenoriatul din România este absolut fenomenal. Exact ce a zis tu adineauri, a creat mulți milionari în jurul său și ghici care a fost primul lucru pe care l-au făcut acești oameni care a făcut multe milioane? Ei personal au venit și au reinvestit, au devenit angel investors, au devenit advisers în alte companii, au devenit fondatori, au devenit CEO în diverse companii și practic au încercat să creeze mai departe ceea ce a reușit să să creeze Daniel.

[00:36:04] Mircea Țiplea: – Pentru că iarăși, dacă ai fundamentele bune, atunci când ajungi să realizezi ceva excepțional, o vezi și ca pe o formă de noroc, dacă vrei, și asta te obligă. Dacă nu o vezi așa, ai ratat, ai ratat momentul, ai ratat șansa și te-ai ratat.

[00:36:28] Cristian Ignat: – Mircea, îți mulțumesc foarte mult!

[00:36:29] Mircea Țiplea: – Eu îți mulțumesc.