Dora Surugiu-Kocsolade: Cum înveți după ce se termină școala | Podcast Canopy Ep. 42

00:00:00,240 –> 00:00:31,759 [Cristian Ignat]
În episodul de astăzi vorbim despre învățarea reală. Nu școală, nu diplome. Invitata mea este Dora Surugiu-Kocsolade, cofondatoare BISM și fondatoarea Lift Learning. Dora este și unul dintre oamenii din spatele podcastului Decoder și cofondatoarea proiectului Dora16. Discutăm despre cum învață liderii, de ce multe traininguri sunt degeaba și cum îți construiești disciplină să crești într-o lume care se schimbă prea repede. Dora, îți mulțumesc tare mult că ți-ai făcut timp să povestim astăzi și abia aștept.

00:00:31,760 –> 00:01:01,440 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Mulțumesc foarte mult, Cristian, pentru invitație și o aștept cu nerăbdare, mai ales că nu îmi place să fac astfel de demersuri. E mai degrabă o rezoluție de 2026, da, să ies mai mult în față și să încep să vorbesc despre acest lucru, care este foarte important pentru mine personal, pentru mine ca mamă și pentru mine ca om care de douăzeci de ani nu a făcut altceva decât să, încerce să schimbe modele în educație și să, și să inoveze.

00:01:01,440 –> 00:01:22,640 [Cristian Ignat]
Ești unul din oamenii care face foarte, foarte multe, mai ales în domeniul de educație și până acum într-adevăr nu ai ieșit foarte mult în față și sincer, mă bucur mult că ți-ai propus anul ăsta să fii mai, mai vizibilă. Pentru cei care nu știu despre tine, zi-mi în treizeci de secunde cine ești și ce faci.

00:01:22,640 –> 00:01:27,280 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, e un task dificil pentru mine, pentru că sunt moldoveancă și atuncea vorbesc mult, să știi.

00:01:27,280 –> 00:01:27,960 [Cristian Ignat]
E ok și un minut.

00:01:29,360 –> 00:01:47,899 [Dora Surugiu-Kocsolade]
De douăzeci de ani sunt practic activă în zona de educație, în principal educație de business și lucrul cu adulții. Cei mai mulți ani i-am petrecut lucrând pentru școli de business și școli de business internaționale, de la școli americane la școli europene. De cincisprezece ani,

00:01:48,940 –> 00:03:04,740 [Dora Surugiu-Kocsolade]
în sfârșit, cumva în mod asumat, vorbesc și despre mine ca antreprenor în educație. Acum cincisprezece ani am cofondat, alături de Adrian Stanciu și Oliver Olson, primul proiect de educație, de antreprenoriat, prima școală de business pentru care să știi că statistic vorbind, n-aveam absolut nicio șansă. Da, deci toate cercetările nu ne dădeau, nu ne calificau într-un fel pentru, pentru reușita care este astăzi BISM. Dar e un proiect care a fost făcut cu suflet și împreună cu fiecare om, fiecare student și fiecare grupă nouă de studenți. Și ei au mai pus câte o cărămidă la temelie. BISM s-a născut, da, la momentul respectiv, Maastricht School of Management, din dorința de a ne folosi de educație, da, și de programele de MBA ca un vehicul prin care, de fapt și de drept, să ajungem către oameni, către indivizi, către singura constantă din viața noastră. Scopul nostru nu a fost să facem manageri sau lideri mai buni sau doar asta, ci a fost să scoatem indivizi mai articulați, cu coloană vertebrală și un model de gândire propriu. A urmat după, după care prima

00:03:05,760 –> 00:03:59,200 [Dora Surugiu-Kocsolade]
încercare, la fel, am continuat să deschidem drumuri, aducând în România primul program de licență internațională și prima specializare la cursurile de facultate pe antreprenoriat, proiectul fiind Entrepreneurship Academy, unde am cofondat, alături de alte instituții și de oameni foarte, foarte frumoși, proiect pe care l-am și condus în primii lui doi ani și jumătate, după care am făcut exit. Așa a apărut Dora16, un spațiu în care este tot despre antreprenoriat și tot despre România, despre făcut în România. Acolo promovăm practic branduri mici, locale. Am mai pus umărul și la a crea un program pentru industriile creative, program educațional, pentru că este un alt domeniu care îmi este foarte drag mie și în care cred foarte mult, care are foarte mult talent și creativitate, căruia îi lipsește know-how-ul de business

00:04:00,380 –> 00:05:09,080 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și cred că– de care, în schimb, are absolut nevoie, pentru că ei au un potențial de creștere și de creare de plus valoare foarte important pentru noi, ca și țară și economie. Și da, de un an de zile proiectul Lift, care cred că cumva toate proiectele de până acum m-au dus către, către acest moment, pentru că pentru mine nu mai este atât de mult despre educație, da. Educația sunt, sunt contexte în care ne întâlnim și învățăm în mod ordonat. Da, nu mai este despre diplome, ci este foarte mult despre cum reușim să integrăm învățarea ca și rutină zilnică, da, ca și atitudine pe care o, pe care o avem și despre cum înțelegem că de fapt, creșterea noastră și individuală, și ca comunitate și ca și țară este strâns legată de abilitatea asta continuă de a, de a învăța. Pentru că învățarea hrănește curiozitatea și curiozitatea creează creștere.

00:05:09,080 –> 00:05:11,560 [Cristian Ignat]
Este mai mult, aș zice, dependență decât–

00:05:12,680 –> 00:05:19,599 [Cristian Ignat]
cred că este chiar dependență, creșterea de educare și de, da. Ce este concret Lift Learning?

00:05:19,600 –> 00:08:30,656 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Să știi că nici eu nu știu neapărat. Glumesc. Știu mult mai articulat decât a fost acum doi ani, când am început să lucrăm la acest proiect. Acum doi ani, când ne-am așezat să lucrăm la acest proiect, era pornit din, pe de-o parte, din nevoia de a crește generații noi de oameni care să dea mai departe din ceea ce au devenit ei și profesional și uman. Așa s-a născut programul Teaching Forward, da, care are deja a doua grupă în derulare și care, și prin care creem practic oameni noi. Da, modele, nu vreau să le spun. Noi îi numim, îi numim de fapt facilitatori în învățare, ghizi în învățare, da, oameni care doresc să contribuie, să dea mai departe și care vor să facă aceasta, da, ca și parte din, din activitatea lor. Nu e o activitate principală. Am început program– proiectul uitându-ne la ce frici avem, care sunt aceste frici primordiale pe care le împărtășim. Pentru că experiența e în principal în zona de optsprezece plus. Atunci aceasta este plaja la care ne-am uitat de-de vârste. Am identificat niște frici rădăcină, dacă pot să le spun așa, și pe ele am început să construim programe. Fricile astea rădăcină aș vrea să le spun, pentru că sunt foarte interesante. Pentru generația de patruzeci plus este frica de a nu, de a deveni irelevant și e ceva cu care ne luptăm în continuu și pe care noi, la vârstele astea, după ce am ajuns în vârf și am realizat că nu e despre, nu e despre cariere, nu este despre poziții în companii, nu este despre titluri, nu e despre cât de mult avem material, da, ci este foarte mult despre cine suntem uman, cât de articulat suntem, cât de conștienți suntem despre noi și cât suntem de gata să luăm, să ne asumăm devenirea noastră și toate fricile. Deci asta una dintre frici. Cea de-a doua este frica de a nu fi făcut îndeajuns pentru noi. Fiecare dintre aceste două frici are și o corespondentă de frică pentru tânăra generație. Dacă pentru prima, pentru noi era frica de a deveni irelevanți, pentru tânăra generație este frica de a nu-și atinge potențialul. Iar dacă noi ne gândim că n-am făcut destule pentru noi și pentru noi oamenii, nu pentru noi profesioniștii, atuncea tinerii au această frică și o nuanță foarte interesantă pe care vreau să o subliniez este că dacă noi, ăștia de treizeci și cinci, da, patruzeci, care am lucrat în focus grupuri și în toate astea, am articulat-o cu frica de a-și pierde libertatea, lucrând cu tinerii, au venit și au făcut această mare diferențiere. Nu este frica de a-și pierde libertatea, pentru că ei au avut tot timpul libertate. Ei nu s-au născut și nu au acest concept de a trăi fără libertate, ci este frica de responsabilitățile date de libertate, aduse de libertate. Pentru că libertatea vine cu responsabilitate și cu responsabilități. Și ce frică au ei? Au frică de a-și asuma aceste responsabilități, de a nu le putea atinge.

00:08:31,936 –> 00:08:34,116 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Cu acestea în minte am construit o,

00:08:35,236 –> 00:09:18,316 [Dora Surugiu-Kocsolade]
o serie întreagă de programe cu scopul principal de a ajuta individul să se cunoască, da, să fim mai mult în zona aceasta de self-leadership. Și aici am un gând pe care o să-l țin și o să-l spun la final sau o să-l spun un pic mai târziu. Toate aceste programe au fost de fapt și de drept gândite, pe de o parte, să ajutăm individul să se cunoască, da, să se ducă în zona asta de self-awareness și self-leadership, dar în realitate, o altă menire a lor e de a aduce împreună resurse și a crea generațiile acestea noi de oameni de business care să poată și profesioniști care să poată să meargă să, să contribuie în procesul de învățare și în procesele educaționale, în programele educaționale. Iar pentru mine personal,

00:09:19,376 –> 00:10:43,116 [Dora Surugiu-Kocsolade]
programul vârfuri de lance și către ceea ce tind în realitate este crearea unui program pentru generația de douăzeci și patru, treizeci și, treizeci de ani, un program prin care să creștem intenționat și dorit și după matrice, da, o generație care să aibă binele comun al societății și al, al, al comunității ca și obiectiv, ca parte din lista lor de priorități și o generație gata să își asume să facă cu adevărat schimbarea în România. Pentru că, din păcate, nu mai avem deloc contexte în care astfel de tineri să poată să apară și să poată să crească. Avem nevoie să construim, să pregătim o generație cu mindset de gândire critică, mindset antreprenorial și umanitate, valori umane ca bază a lor de devenire. Avem nevoie să le dăm acces la resurse. Avem nevoie să deschidem uși și porți și să îi punem alături de oameni, oameni din ăștia din umbră, care au tăcut și au făcut. Avem cu toții, indiferent de vârstă, nevoie de noi modele.

00:10:43,116 –> 00:10:43,876 [Cristian Ignat]
Da.

00:10:43,876 –> 00:10:51,835 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Deci la LIFT asta ne dorim. Am început să facem alte lucruri, dar construim de fapt și de drept către acest lucru.

00:10:51,836 –> 00:10:59,616 [Cristian Ignat]
Care este diferența dintre învățare și școală? Nu face școala suficient

00:11:01,076 –> 00:11:01,796 [Cristian Ignat]
astăzi?

00:11:01,796 –> 00:11:06,056 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Doamne, aici ai deschis așa, știi, o întrebare unde putem să stăm

00:11:07,216 –> 00:12:02,636 [Dora Surugiu-Kocsolade]
nu doar zile, dar săptămâni și luni să povestim. Nu știu dacă ai avut această curiozitate să faci acest exercițiu, dar pentru că eu sunt istoric la bază, automat cumva m-am dus natural către genul acesta de, de chestionare și m-am uitat să văd cum a apărut sistemul de educație pe care în momentul de față îl aplicăm și îl folosim și nu doar în România, pentru că el a devenit un model universal. Da, deci el este folosit în foarte multe țări și foarte multe, foarte multe continente. Modelul acesta a fost dezvoltat final de secol XIX, început de secol XX. Da, cam 1920 prin 1970, el ajungând să fie cumva la nivelul de răspândire și de utilizare din momentul de față, adică modelul universal. El a venit ca răspuns la nevoile create de

00:12:03,656 –> 00:12:39,188 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Revoluția Industrială. Scopul său era de fapt și de drept, da, acela de a crea muncitori standardizați, da, care să poată să lucreze pe linia de asamblare, care să aibă nivel minim de, de abilități, de a citi, a scrie și a face matematică, da. Tot la fel pentru a ajuta în munci administrative nu foarte complicate. Nevoia de a crea cetățeni controlabili. Da. De ce? Pentru că toți

00:12:40,348 –> 00:12:52,708 [Dora Surugiu-Kocsolade]
să fie expuși la aceleași standarde, la aceleași valori. Da, cu o identitate unitară, da, nu cu identități diferite și complexe. La momentul respectiv,

00:12:53,768 –> 00:13:06,067 [Dora Surugiu-Kocsolade]
viața era mult mai simplă. Carierele, în momentul în care au început să apară, erau liniare. Viitorul, da, mâine era mult mai predictibil. Da, ritmul era mult mai încet.

00:13:07,148 –> 00:13:22,388 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Așa că nevoile pentru care sistemul de educație a apărut și a fost implementat erau cu totul și diametral opuse față de realitatea de astăzi. În acele vremuri și mult după aceea,

00:13:23,808 –> 00:13:35,048 [Dora Surugiu-Kocsolade]
educația și informația însemna putere. Accesul la ea avea foarte multe limitări și foarte multe bariere. De la dacă erai femeie,

00:13:36,168 –> 00:13:57,448 [Dora Surugiu-Kocsolade]
dacă erai bărbat alb, în clasă socială bună. Deci cu bani aveai, aveai acces, da. Deci realitatea s-a schimbat foarte mult. Prin urmare, avem nevoie, și nu doar România, să regândim sistemul de educație. Avem nevoie să regândim

00:13:59,108 –> 00:14:26,448 [Dora Surugiu-Kocsolade]
focusul pe care îl dăm și care este scopul lui. Învățarea, în realitate, că aici e confuzia pe care o facem. Învățarea este această activitate individuală pe care o facem. E o decizie. Eu mă uit la ea ca la o decizie. Decidem să învățăm ceva nou, să chestionăm. Căutăm cu curiozitate, întrebăm, punem întrebări. Da,

00:14:27,608 –> 00:14:45,768 [Dora Surugiu-Kocsolade]
lucrurile prin care trecem, contextele în care ne aflăm, conversațiile pe care le avem, așa cum avem și noi doi. Interacțiunile pe care le avem cu o carte, cu un film, cu o piesă de teatru, cu o piesă de muzică.

00:14:46,908 –> 00:15:12,128 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Ne uităm cu deschidere. Suntem deschiși să ne întâlnim cu tot felul de oameni, să fim în tot felul de colțuri. Deci învățarea astăzi este o decizie individuală, este la fiecare dintre noi și ea se poate întâmpla oricând. 24 din 7. Inclusiv accesul la informație este 24 din 7. Nu mai avem nevoie să așteptăm ca să intrăm într-un program educațional,

00:15:13,308 –> 00:15:30,828 [Dora Surugiu-Kocsolade]
astfel încât ca să învățăm ceva, nu trebuie să mai facem asta. Dacă acum mi-a cășunat că am o curiozitate, îmi spui tu ceva și plec cu asta. Ce e chestia asta? Imediat m-am dus, am deschis Google sau ChatGPT ul sau oricare alt AI și mă apuc și îl întreb da. Și numai că

00:15:32,208 –> 00:15:41,788 [Dora Surugiu-Kocsolade]
primesc multă informație cu research în spate și cu surse citate și mă pot duce să fac și paper academic dacă vreau. Da, dar

00:15:43,028 –> 00:16:36,048 [Dora Surugiu-Kocsolade]
e acolo și nu mă costă nimic sau mă costă mult prea puțin abonamentul, abonamentul respectiv. Pe când educația în realitate este acest sistem? Da, e, e niște ordine. Da, e, e un teren de joc delimitat și niște reguli ale jocului. Da, terenul de joc fiind clasele, programele primar, gimnazial, liceu, facultate, master. Regulile sunt ce trebuie să facem și e cumva un loc în care știm că intrăm și că terminăm. E cu un început și cu o finalitate. Asta înseamnă de fapt educația la final de zi. Pe când învățarea, învățarea nu are, da, nu are o finalitate. Ea este continuă și din nou e mai degrabă ne deschide foarte, foarte multe uși.

00:16:37,088 –> 00:16:49,308 [Cristian Ignat]
Deci da, într-adevăr, s-a schimbat practic foarte mult accesul la informație. Înainte aveai acces la informație mult, mult mai greu față de cum ai astăzi, astfel încât trebuie să se schimbe și modul de…

00:16:51,208 –> 00:17:18,628 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Și mai greu. Costa foarte mult și costă foarte mult. Hai să ne uităm la ce se întâmplă în State și la students loans și la această această presiune pe care ea o pune pe tânăra generație, la reacțiile în lanț pe care pe care ei le genul acesta de decizii și de intrare în viața adultă cu atât de multe datorii pe care de fapt și de drept le creează. Și această întrebare continuă, de fapt, dacă se merită.

00:17:19,768 –> 00:17:49,228 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Pentru că sunt foarte multe lucruri, în realitate, de spus pe subiectul acesta. Să nu uităm că unul dintre pilonii pe care învățarea și programele școlare sunt construite este acela de memorizare. Da, care e primul lucru pe care inteligența artificială și tehnologia îl spulberă? Da, adică la abilitatea de a memora, de a accesa și a prelucra cantități uriașe de date într-un timp foarte scurt.

00:17:50,828 –> 00:18:07,038 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Nici un creier nu cred că o să putem să, adică nici un creier uman nu o să poată să bată un creier artificial. Cum și la bucata asta de cifre. Da, cred că și să nu uităm că modul în care AI-ul crește și se dezvoltă este exponențial.

00:18:07,038 –> 00:18:10,208 [Cristian Ignat]
Corect. De ce oamenii nu învață constant, deși

00:18:11,668 –> 00:18:15,328 [Cristian Ignat]
conștientizează că este foarte important acest lucru?

00:18:15,328 –> 00:18:21,447 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Pentru că nu am fost învățați să facem asta. În primul rând, n-am fost învățați să învățăm. Noi am fost învățați să…

00:18:21,448 –> 00:18:23,308 [Cristian Ignat]
Am fost forțați mai mult.

00:18:23,308 –> 00:18:27,228 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Nu. Noi am fost obligați să memorizăm.

00:18:28,468 –> 00:18:34,108 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Dacă am avut să memorizăm și să reproducem notarea noastră

00:18:35,148 –> 00:18:47,560 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și evaluarea noastră.Și cât de buni suntem sau nu, da, în realitate era bazată de dacă avem sau n-avem memorie de elefant, da?

00:18:47,560 –> 00:18:52,460 [Cristian Ignat]
Este o confuzie aici, într-adevăr, că noi asociem memorarea, de fapt, cu învățarea.

00:18:52,460 –> 00:19:15,010 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Nu e același lucru. Sunt două lucruri total diferite și o vedem, din păcate, foarte mult în-în zilele noastre și în lipsa asta de abilitate, de a gândi critic, de a gândi critic, de a procesa, de a interpreta un text, de a scoate ideile principale dintr-un, de un, dintr-un text, de a-ți înțelege care au fost, să spunem, niște întrebări sursă la care un anumit text,

00:19:16,340 –> 00:19:30,560 [Dora Surugiu-Kocsolade]
răspunde, da? Deci, în realitate, ceea ce am fost noi învățați și pentru ceea ce am fost notați și evaluați și ni se spunea că suntem buni sau mai puțin buni, era abilitatea de a memora și abilitatea de a reproduce. Din păcate,

00:19:31,720 –> 00:20:02,920 [Dora Surugiu-Kocsolade]
cred că în foarte puține contexte și foarte mulți dascăli, da, aveau vocație pentru lucrul ăsta și înțelegeau și aveau cumva curajul să te întrebe „Dar tu ce gândești?” Da, care este opinia ta și să-ți lase acest spațiu de a avea propria ta prezență și propriul tău input și perspectivă asupra anumitor, anumitor lucruri. Deci nu am fost învățați să învățăm.

00:20:04,000 –> 00:20:32,540 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Și astăzi, dacă întrebi și mergi în multe contexte educaționale, nu ai aceasta. E un skill pe care unii dintre noi au reușit să și-l dezvolte singuri, da, și care cere în schimb, ca mersul la sală, că e foarte la modă acum în ultimii ani, ca meditația sau wellbeing-ul, da, mindfulness. Având grijă de mintea noastră sunt toate aceste sunt abilități și skill-uri

00:20:33,680 –> 00:21:36,940 [Dora Surugiu-Kocsolade]
pentru care trebuie să depunem efort și efort constant, astfel încât ele să devină niște practici, să le transformăm practic dintr-o abilitate într-o rutină și într-o, da, într-un, într-un skill și într-o rutină zilnică. Asta este ceva ce noi ne propunem să facem și facem de fapt la, la Lift prin evenimentele noastre din orașele din țară, Learning Grounds e unul dintre motivele pentru care facem acest lucru, să mergem și să aducem împreună și în fața audienței povești, da, de oameni care în domenii diferite, cu background-uri diferite, cu experiențe diferite, au ajuns fiecare dintre ei la această concluzie: că învățarea este o abilitate esențială nu doar pentru astăzi, dar și pentru mâine și că este modalitatea lor de a continua să crească și să exploreze și să devină variante mai bune ale lor.

00:21:36,940 –> 00:21:41,960 [Cristian Ignat]
Și trebuie să transformăm învățarea dintr-un eveniment într-un obicei.

00:21:41,960 –> 00:21:42,080 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da.

00:21:43,320 –> 00:21:49,160 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Dar să știi că nu e complicat. Adică de unde mă uit eu, spuneam, e aceeași, e această decizie, da?

00:21:49,160 –> 00:21:49,700 [Cristian Ignat]
Cred că trebuie să

00:21:50,820 –> 00:21:54,080 [Cristian Ignat]
arăți că procesul de învățare este unul,

00:21:55,100 –> 00:21:56,620 [Cristian Ignat]
plăcut. Eu cred că,

00:21:58,160 –> 00:21:59,500 [Cristian Ignat]
cumva, cel puțin generația mea

00:22:00,640 –> 00:22:16,980 [Cristian Ignat]
era plăcut să înveți, adică nu… să-ți faci temele, să citești, să… Și cred că trebuie să reușim să facem shift-ul ăsta între a arăta că este o plăcere să înveți și mai ales după ce înveți, că…

00:22:18,120 –> 00:22:19,540 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Din păcate, asta este o altă

00:22:20,740 –> 00:22:21,760 [Dora Surugiu-Kocsolade]
limitare,

00:22:22,940 –> 00:22:24,760 [Dora Surugiu-Kocsolade]
un efect secundar

00:22:25,800 –> 00:25:36,496 [Dora Surugiu-Kocsolade]
al, din păcate, al metodologiilor învechite care sunt în continuare folosite și a acestei nevoi de standardizare. Pentru că fiecare dintre noi suntem diferiți și avem nevoie să recunoaștem lucrul acesta. Și doar punând mai multă presiune pe a dezvolta niște zone care nu sunt și niște abilități care nu sunt ale noastre, înnăscute, da, nu sunt punctele noastre forte. Această presiune pusă mai devreme decât trebuie, da, pentru că avem nevoie să ne mișcăm toți la fel, pentru că avem această aceeași vârstă biologică. Dar știm foarte bine că ne dezvoltăm diferit. Fetele sunt până la un anumit punct mai înaintea băieților. Adică apar tot felul și hormonal, dacă stăm să… Acum știm din nou mult mai multe despre, despre noi, despre corpul nostru, despre creierul uman și avem nevoie să integrăm toate aceste cunoștințe la care tot noi am ajuns, oamenii, da, să le integrăm și să continuăm să facem acest update constant, de fapt și de drept asupra sistemelor care ne guvernează, ne guvernează viața. Am încercat să standardizăm și că este un ritm predefinit care trebuie păstrat, iar scopul este să rămânem în ritm. Nu este să ne dăm seama pe unde este fiecare și să-l ajutăm pe fiecare, pe individ, pe elev, pe student să recupereze și să asimileze cât mai mult. Adică la momentul la care trebuie, da. Din această cauză ajungem la astfel de situații în care copilul, da, tânărul ajunge de fapt și de drept să urască și școala, și învățatul, să o vadă ca o corvoadă și să nu o vadă ca ceva care îi aduce pozitiv, cu un impact pozitiv în viața lui. Și asta a fost și una dintre întrebările cu care în realitate am început și cu care am stat foarte mult în tot acest proces, cumva de creștere și de urcare la acest, acest nivel următor. Spuneam că sunt mamă, da, am două fete, sunt, sunt încă, sunt încă mici și am– uitându-mă practic la, la ele și la generații și văzând generațiile de studenți pe care, pe care le avem și la BISM și la Entrepreneurship Academy, am realizat că nu au, nu intră cu această memorie pozitivă a școlii. A experienței din școală, da? Pentru ei nu este ceva pozitiv către care s-ar întoarce în mod voit. Da, ceea ce pentru mine, ca educator, da, și om din zona de-de facilitare de programe, înseamnă că avem nevoie să schimbăm modul în care mergem către ei, da, și contextele de învățare pe care le creem, da, și pe care le punem lor la dispoziție. Pentru că către modelul clasic ei nu vor merge în mod voit. Dar asta nu înseamnă că nu au nevoie. Din contră, mi se pare că cu fiecare nouă generație nevoia– gap-ul acesta dintre realitate și dintre viața de dincolo de ușile școlii și

00:25:37,756 –> 00:25:43,616 [Dora Surugiu-Kocsolade]
skill-urile și tool-urile cu care ei ies de acolo, acest– această, da,

00:25:44,876 –> 00:26:51,116 [Dora Surugiu-Kocsolade]
crește– această prăpastie crește din ce în ce mai mult. Și în loc ca acești ani în care învățarea și educarea, formarea lor este în realitate obiectivul principal, într-un fel, într-un fel, nu facem altceva decât să-i pierdem, pentru că vor trebui să reia și să investească din nou timp, efort, energie și bani în a acumula și asimila și dezvolta mai târziu, da, niște aptitudini, skill-uri pe care nu le-au format la momentul în care învățarea și școala era obiectivul principal și acolo petreceau cea mai mare parte a timpului lor conștient, da, a timpului lor treaz în zi. Și asta este genul de responsabilitate pe care ar trebui să ne gândim la ea ca părinți, ca angajatori, viitori colegi ai acestor acestor generații și să stăm să ne gândim dacă luăm într-adevăr sau nu deciziile corecte.

00:26:51,116 –> 00:26:52,016 [Cristian Ignat]
Dar cum crezi că

00:26:53,376 –> 00:26:54,036 [Cristian Ignat]
putem

00:26:55,096 –> 00:27:10,336 [Cristian Ignat]
ajuta noile generații să facă acest shift între consuma, de exemplu, atât de mult timp în social media, chiar vorbeam cu un alt invitat că acum, în medie, se consumă în jur de șapte ore pe zi pe rețelele de socializare,

00:27:11,736 –> 00:27:18,756 [Cristian Ignat]
către măcar o parte, că e greu să muți tot timpul, dar măcar o parte către învățare.

00:27:21,696 –> 00:27:22,376 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Trebuie să-

00:27:22,376 –> 00:27:30,056 [Cristian Ignat]
Cum poți să schimbi acest comportament? Înseamnă că poate noi ar trebui să fim din ce în ce mai prezenți pe aceste platforme.

00:27:31,266 –> 00:27:32,436 [Cristian Ignat]
Modul în care noi

00:27:33,876 –> 00:27:40,476 [Cristian Ignat]
încercăm să învățăm ar trebui să fie cu ajutorul acestor platforme?

00:27:42,016 –> 00:28:12,296 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Cred că sunt mai multe lucruri pe care le putem face și că răspunsul nu este doar într-un singur acțiune sau un singur tip de acțiune. Ci avem nevoie să facem mai multe, să facem mai multe modificări și schimbări. Unele sunt legate inclusiv de modul în care noi decidem să interacționăm și cu rețelele, și cu timpul și să învățăm. Cred că modelul nostru, da, din nou de la părinți, colegi și, să spunem, adulți în viața lor, suntem primii care trebuie să schimbăm aceste lucruri la noi. Da,

00:28:13,336 –> 00:28:18,736 [Dora Surugiu-Kocsolade]
modul în care, da, ne uităm la învățare, ne însușim în practica noastră și vorbim despre asta.

00:28:19,836 –> 00:28:32,756 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Cred că ar trebui să vorbim despre, despre lucrurile acestea, odată. După aceea, această nevoie de a ne implica. Ei sunt foarte deschiși în realitate și sunt foarte doritori de a sta în conversație.

00:28:33,996 –> 00:28:40,376 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Să nu uităm că, da, este generația– avem studiul de la Harvard, care, da, e cea mai singură

00:28:41,536 –> 00:28:45,676 [Dora Surugiu-Kocsolade]
generație sau generația în care singurătatea se simte cel mai mult. Da,

00:28:46,736 –> 00:29:09,296 [Dora Surugiu-Kocsolade]
pentru că în realitate și prezența asta pe rețelele sociale e foarte multă dopamină. Nu e niciun content, da, de-de– într-un fel sau nu e atât de mult content de calitate, e doar foarte multă rapiditate. Și se întâmplă această– acest shift către, către zona aceasta, pentru că nu știu să

00:29:10,416 –> 00:29:22,576 [Dora Surugiu-Kocsolade]
relaționeze. Din nou, școala nu-i învață genul acesta care noi, la viața adultă, știm că nu e deloc ușor să construiești relații și să construiești relații cu adevărat

00:29:24,016 –> 00:30:29,336 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și strânse, da, și cu valoare. Să stai în conversație, să fii deschis să-ți schimbi opinia, să fii deschis, să explorezi și alte zone, să fii deschis, să nu ai dreptate. E pentru noi, adulții, da, este un exercițiu care cere foarte multă energie și foarte multă prezență și pe care învățăm în fiecare zi să îl facem. Da, din nou o altă alegere, da. Ei cu atât mai mult nu au încă această experiență, nu au aceste abilități și nu au curajul să intre, da, în ele. Mi se pare că este o generație și cumva e foarte multă– și mai multă presiune pe ei, da, și sunt foarte multe iluzii, da, aceste exemple, benchmark-uri, modele construite în social media, da, imagini care nu au absolut nicio legătură cu realitatea, ci e această iluzie comună, da, care este practic hrănită de noi toți, despre ce credem că crede celălalt

00:30:30,476 –> 00:31:04,472 [Dora Surugiu-Kocsolade]
că este realitatea, că ar trebui să fim, cum ar trebui să fim prezenți acolo. Și este această frică de a fi noi și de a fi asumați, pentru că nu suntem de ajuns, pentru că nu suntem, da, sunt multe, multe lucruri în spate. Deci trebuie să apucăm subiectul ăsta din foarte multe, din foarte multe zone. Și eu ce pot să spun e că ce știu eu că trebuie să fac, da, în primul rând, eu ca mamă trebuie să le arăt copiilor mei, da? Adică I need to walk the talk, cum se spune, da, trebuie să, da,

00:31:05,952 –> 00:31:10,412 [Dora Surugiu-Kocsolade]
trebuie să fiu acolo, să fac, să fac prima, să fac prima lucrul acesta.

00:31:11,492 –> 00:31:22,072 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Și asta înseamnă că și petrecut timp cu ele și a fi acolo în momentul când aleg să fiu într-un loc, să fiu acolo într-adevăr conectat într-un loc.

00:31:22,072 –> 00:31:23,672 [Cristian Ignat]
Nu doar fizic, ci și-

00:31:23,672 –> 00:32:22,842 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da. Adică în conversația noastră sunt aici. Adică mintea mea nu e deloc în altă, în altă parte. Sunt aici și sunt cu curiozitate, sunt cu deschidere, sunt, sunt cu de toate. Și alt, un alt exercițiu greu de făcut la orice vârstă. Dar trebuie să vorbim despre lucrurile acestea și trebuie să stăm cu ei în conversație ca să înțeleagă că nici noi, adulții, care vrem de multe ori să, da, să pozăm în acești „noi le știm, nu ne este frică, suntem foarte asumați”, cum e expresia americană „Fake it until you make it”, pe care admit că eu o urăsc din toți rărunchii, da, e, suntem acolo. Am aceste frici cu tine, dar cu toate astea, în realitate, ceea ce contează contează că decizia de fiecare dată este să mă ridic, să fac, să intru și să fiu asumată în conversații, în relații, în toate. Și să intru cu deschiderea asta că am să dau ce pot și sunt eu mai bună sau cât pot eu în momentul respectiv.

00:32:22,842 –> 00:32:42,612 [Cristian Ignat]
Povesteam cu Monica Jitariuc pe subiectul acesta de timp petrecut pe rețelele de socializare și comparam screen time-ul și mi-a spus că și ea, împreună cu unul din copiii ei, face acest exercițiu și arată că și ei este greu să reducă acel

00:32:43,812 –> 00:32:49,112 [Cristian Ignat]
screen time. Și da, încearcă cumva să reducă

00:32:50,212 –> 00:32:53,352 [Cristian Ignat]
și să ajute copilul să reducă screen time-ul.

00:32:53,352 –> 00:33:01,872 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Din păcate, să știi că lucrul acesta a început să crească mult și în școli, nu neapărat la noi, dar dacă te uiți afară și dacă te uiți în America, de exemplu,

00:33:03,012 –> 00:33:11,712 [Dora Surugiu-Kocsolade]
acolo unde tehnologia este mult mai prezentă și folosită în actul didactic, în actul pedagogic, în școală, da,

00:33:13,052 –> 00:33:22,552 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și ei acolo petrec, adică inclusiv la școală, petrec în realitate mult timp în fața ecranelor. Că sunt tablete, că sunt calculatoare, că sunt

00:33:24,152 –> 00:33:29,832 [Dora Surugiu-Kocsolade]
televizoare, da, urmărim diverse, diverse lucruri și, din păcate, la fel, nu este un timp

00:33:30,952 –> 00:33:38,182 [Dora Surugiu-Kocsolade]
util real. Da, este un timp care omoară timpul, de fapt și de drept.

00:33:38,182 –> 00:33:39,322 [Cristian Ignat]
Foarte bine spus. Da, da, da.

00:33:39,322 –> 00:33:40,992 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Adică e, deci

00:33:42,472 –> 00:33:43,542 [Dora Surugiu-Kocsolade]
e foarte multă gijă.

00:33:43,542 –> 00:33:51,292 [Cristian Ignat]
Și iarăși crește exponențial. Pe măsură ce consumi mai mult timp acolo, îți dorești să consumi și mai mult timp și omori din ce în ce mai mult timp și îți dai seama că…

00:33:51,292 –> 00:33:55,332 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, e… Ecranele, din păcate, generează, creează,

00:33:56,412 –> 00:34:19,432 [Dora Surugiu-Kocsolade]
da, spații din astea context de fugă. Da, sunt… Cumva au venit să înlocuiască babysitting-ul. Da, când vrem să ne câștigăm niște, niște timp, da, dăm un ecran copilului, indiferent de vârstă și atunci ne-am câștigat niște timp fizic și mental. Ceea ce nu e chiar deloc alegerea corectă.

00:34:20,532 –> 00:34:42,972 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Uite, Florin Ilie, pe care amândoi îl știm și îl admirăm, are această expresie care admit că mie îmi place foarte mult și cumva mi-am asumat-o și o tot folosesc, că este o mare diferență între ceea ce ne place să facem și ceea ce trebuie să facem. Adică și partea aceasta intră foarte mult între ce trebuie să facem. E,

00:34:44,012 –> 00:34:46,752 [Dora Surugiu-Kocsolade]
sunt decizii grele de dus și de asumat.

00:34:46,752 –> 00:34:57,832 [Cristian Ignat]
Și da, trebuie să conștientizezi că sunt momente în care trebuie să faci. Adică chiar dacă nu îți place, pentru că fugind în permanență de ceva ce nu îți place să faci…

00:34:59,072 –> 00:35:02,352 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Uite, Brené Brown avea, ascultam acum de,

00:35:03,772 –> 00:35:13,932 [Dora Surugiu-Kocsolade]
de curând un podcast pe care Brené Brown l-a, de fapt sunt șase episoade de podcast pe care Brené Brown le-a înregistrat cu Adam Grant. Da, a scos o nouă carte,

00:35:15,292 –> 00:35:57,352 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Brené Brown, Strong Ground și au înregistrat aceste, aceste episoade de podcast și în sfârșit, vorbește acolo despre modul în care și-a câștigat, și-a câștigat timp. Da, și că a reușit să facă timp pentru ea și că a reușit să facă acest lucru cu foarte multă disciplină. Ceva ce ne lipsește tuturor și pe care nu o învățăm totuși în școală. Deși e foarte multă standardizare acolo, nu învățăm în realitate disciplina. Și vorbește despre, da, ajung cumva ei să vorbească și despre nefăcând ce trebuie la momentul respectiv, cât ajungem de fapt și de drept, cât ajunge să ne coste de fapt și de drept mai,

00:35:58,452 –> 00:36:12,911 [Dora Surugiu-Kocsolade]
mai târziu, da, cumva în timp și să ne coste nu doar ca și timp și energie, dar inclusiv abilitatea de a pune o cifră financiară acolo, da, pe toate lucrurile acestea.

00:36:12,912 –> 00:36:19,291 [Cristian Ignat]
Ce înseamnă learning as a lifestyle și ce presupune asta într-o zi obișnuită?

00:36:20,652 –> 00:36:21,692 [Cristian Ignat]
Îmi place foarte mult cum sună.

00:36:23,052 –> 00:36:30,282 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Să știi că încă, într-un fel mă mai gândesc la ea, că așa, când dacă încerci s-o traduci în română, nu, nu sună-

00:36:30,282 –> 00:36:31,052 [Cristian Ignat]
Nu trebuie să o traduci.

00:36:31,052 –> 00:37:17,272 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, nu sună, nu sună foarte bine, dar pentru noi este exact acest lucru de care am și vorbit până acum, această conștientizare că învățarea este o decizie și este o alegere proprie a fiecăruia dintre noi și că modul în care ea se poate întâmpla este în realitate foarte divers și nu are niște practici, niște da, e, deși să știi că Traian Brumă, unul dintre fondatorii Universității Alternative, care acum vreo zece ani a fost un proiect de foarte mare succes, născut din, dintr-o gașcă de studenți care acum douăzeci de ani în total au, că s-au făcut deja douăzeci de ani de când au inițiat Universitatea Alternativă,

00:37:18,472 –> 00:37:41,984 [Dora Surugiu-Kocsolade]
au realizat că programele educaționale, ei erau studenți la Politehnică, nu sunt destul de relevante și nu îi pregătesc în toate ariile unde ei au curiozități și nevoi și nu îi pregătesc pentru viață și pentru viața profesională. Și s-au decis o gașcă de tineri să creeze acest context, da,

00:37:43,404 –> 00:37:52,803 [Dora Surugiu-Kocsolade]
alternativ, paralel, da, de învățare, în care se adunau și învățau împreună și își puneau întrebări împreună, explorau

00:37:53,964 –> 00:38:31,784 [Dora Surugiu-Kocsolade]
lucruri împreună, împărtășeau, da, la concluziile care, la care ajunseseră fiecare și experiențele prin care trecuseră și ceea ce învățaseră sau rămăseseră cu ei și marcaseră, ce întrebări li se născuseră. Și aveau acest context al lor de învățare. Au început să aducă oameni ca să-i mai întrebe și pe alții, oameni mai experimentați și mai în vârstă, ca să afle și celelalte generații cum, cum se uită. Și uite așa, ușor-ușor a crescut într-o mișcare mai, mai mare, într-un, într-un context mai mare. Au pus în spate și au dezvoltat, să spunem, și metodologie.

00:38:32,864 –> 00:38:46,584 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Universitatea Alternativă este unul dintre cofondatorii Entrepreneurship Academy și în momentul respectiv, după ce începeam primele cursurile cu prima grupă, Traian a și plecat într-un sabatic de un an în jurul lumii.

00:38:48,004 –> 00:39:01,704 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Anul respectiv a devenit doi ani și a vizitat 100 și un pic de modele alternative de învățare, da, în principal în țări în curs de dezvoltare, da.

00:39:02,944 –> 00:39:03,604 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Și

00:39:04,724 –> 00:39:15,724 [Dora Surugiu-Kocsolade]
uite că uite, opt ani mai târziu a reușit să pună toate aceste și această experiență practică și parcursul propriu de învățare, dar și toată,

00:39:17,224 –> 00:39:27,584 [Dora Surugiu-Kocsolade]
toată cercetarea și toate cărțile și studiile pe care le-a, pe care le-a citit a reușit să le pună într-o teorie a învățării, da, pe care v-o recomand și vă,

00:39:29,644 –> 00:40:01,004 [Dora Surugiu-Kocsolade]
o puteți găsi pe site-ul lui. Sunt patru etape, da, prin care trecem, pentru că nu este niciunul din noi, se mișcă foarte repede, are mai multe stadii și este foarte mult și despre împreună, pentru că aici e un alt aspect la care încă nu l-am atins sau cel puțin nu l-am punctat încă în mod voit. Dar ce trebuie să înțelegem? Că, de fapt, învățarea nu e, de fapt, e doar o parte din acest proces de învățare se întâmplă

00:40:02,324 –> 00:40:03,524 [Dora Surugiu-Kocsolade]
eu cu mine, da.

00:40:04,784 –> 00:40:38,584 [Dora Surugiu-Kocsolade]
În realitate și partea importantă și să spunem salturile, da, se întâmplă eu cu ceilalți, eu cu tine și eu cu alții, noi împreună, de fapt și de drept, pentru că acolo se întâmplă și învățarea și creșterea, pentru că altfel n-am face, n-am sta decât în reflecție de fapt și de drept. Pentru că am fi, ar exista mereu acest bias și această limitare la opiniile, la conceptele proprii. Dar învățarea se întâmplă în momentul în care venim împreună și în care începem să vorbim. Și

00:40:39,724 –> 00:40:46,604 [Dora Surugiu-Kocsolade]
este legată destul de mult de abilitatea noastră de a sta în monologuri, conversații sau în dialoguri.

00:40:46,604 –> 00:40:48,544 [Cristian Ignat]
Da, asta am experimentat și eu când am

00:40:49,664 –> 00:40:50,724 [Cristian Ignat]
făcut BISM-ul,

00:40:51,824 –> 00:40:55,564 [Cristian Ignat]
da, învățarea împreună. Și cred că școala

00:40:57,444 –> 00:41:10,944 [Cristian Ignat]
astăzi te învață mai mult să răspunzi, în timp ce viața te obligă cumva să pui întrebări. Și tot timpul, atunci când pui întrebări, vei învăța cred că considerabil mai…

00:41:10,944 –> 00:41:17,724 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, uite, ăsta este un alt subiect pe care nu știm să practicăm încă. Și să știi că uite…

00:41:17,724 –> 00:41:20,084 [Cristian Ignat]
Cred că noua generație e un pic mai,

00:41:21,124 –> 00:41:26,124 [Cristian Ignat]
știe un pic mai bine, cel puțin decât știam noi să facem asta, cred.

00:41:26,124 –> 00:41:57,944 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Să știi că nu cred că generațiile în sine esențialmente sunt atât de diferite unele de altele. Doar că avem vocabular diferit. Dar dacă ne-am duce și am căuta și ca o ceapă, am încerca să căutăm de fapt the root problem, the root cause, am vedea că ele sunt aceleași. Doar le traducem diferit. Folosim alte cuvinte pentru că realitatea noastră este alta și modul în care… Dar la final e aceeași, da, cum la final e aceeași nevoie a fiecăruia dintre noi, în realitate, să contribuim,

00:41:59,144 –> 00:42:00,904 [Dora Surugiu-Kocsolade]
să ajutăm pe alții.

00:42:02,384 –> 00:42:31,744 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Ceea ce facem și activitatea noastră să fie de folos pentru, pentru alții. Cu toții ne dorim să fim văzuți, oricât de deschiși și asumați suntem pe acest subiect sau nu. Și cu toții ne dorim să fim împreună cu alții. Biologic, omul este un, un animal wired să trăiască în comunitate. Biologic, pentru asta suntem făcuți. Și acolo se întâmplă, de fapt, că nu e ușor. Asta este altă realitate.

00:42:31,744 –> 00:42:37,244 [Cristian Ignat]
Dora, ne apropiem de final. Nici n-am simțit cum au trecut 50 de minute aproape.

00:42:37,244 –> 00:42:38,964 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Nici eu. Mulțumesc frumos!

00:42:38,964 –> 00:42:41,274 [Cristian Ignat]
Mai am trei întrebări surpriză…

00:42:41,274 –> 00:42:41,824 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Surpriză, wow, ok.

00:42:41,824 –> 00:42:48,724 [Cristian Ignat]
La care o să te rog, așa cum am început, să încerci să-mi răspunzi în maxim 30 de secunde.

00:42:48,724 –> 00:42:59,724 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Ok, foarte scurt. Bine. Pot să las și eu un fel de challenge așa pentru, da, pentru și pentru tine și pentru, dar și pentru audiență. E ceva ce

00:43:01,444 –> 00:43:17,604 [Dora Surugiu-Kocsolade]
l-am primit și eu într-un fel, la rândul meu sau a apărut într-o conversație cu un prieten foarte drag mie și pe care după aceea l-am urmărit voit ca să văd dacă se aplică. Dar hai să începem cu întrebările tale, da? Deci trag de aici un bilețel, da, și hai să vedem că ăsta s-a lipit primul de mâna mea.

00:43:19,844 –> 00:43:25,164 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Ce ar trebui să înțeleagă mai bine antreprenorii despre marketing?Wow, ok.

00:43:27,204 –> 00:43:36,543 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Măi, să știi că eu sunt un om care crede că nu e o diferență, n-ar trebui să fie diferență între marketing și sales. Pentru mine ele sunt împreună.

00:43:37,744 –> 00:44:10,644 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Cum pentru mine marketing ar trebui să fie în realitate comunicarea. Despre cine suntem, despre cine sunt produsele noastre, despre, despre why-ul nostru și how-ul nostru. Da, nu cred în marketingul de hai să identificăm niște personas ale clientului și să ne imaginăm noi ce și-ar dori ei și să, da, e despre cine sunt eu, da, cine suntem noi, în ce credem, de ce facem ceea ce facem și ce recomandă produsele noastre. Și atunci piața va veni către noi.

00:44:10,644 –> 00:44:10,884 [Cristian Ignat]
Ok.

00:44:18,304 –> 00:44:23,304 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Un lucru care funcționează surprinzător de bine, dar despre care se vorbește prea puțin.

00:44:24,624 –> 00:44:24,924 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Wow.

00:44:26,864 –> 00:44:29,324 [Cristian Ignat]
Să îl ducem în educație, eventual.

00:44:29,324 –> 00:44:31,964 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Să știi că primul lucru care îmi vine în minte

00:44:34,004 –> 00:44:34,424 [Dora Surugiu-Kocsolade]
e

00:44:35,524 –> 00:44:40,104 [Dora Surugiu-Kocsolade]
partea asta de a regândi fizic sala de curs

00:44:41,364 –> 00:44:57,044 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și a o transforma din acest setup în care ai profesorul în față și este autoritatea supremă și urmă niște oameni mici care al căror scop ar trebui să fie să-și ia notițe în acest cerc.

00:44:57,044 –> 00:44:57,843 [Cristian Ignat]
O, da.

00:44:57,844 –> 00:45:19,424 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, în acest cerc, în acest cerc dinamic în care la început există acest ghid, da, facilitator de, de, de învățare, al cărui scop este să ajute grupul să își definească, da, regulile proprii de guvernanță, da, și valorile

00:45:20,624 –> 00:45:27,484 [Dora Surugiu-Kocsolade]
comune, pentru că către valori ar trebui să mergem în momentul în care avem impresia că ne lovim de ziduri.

00:45:27,544 –> 00:45:31,764 [Cristian Ignat]
Așa am început eu primul curs la BISM cu acest cerc.

00:45:31,764 –> 00:45:37,954 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da. Și după aceea, da, în timp să se retragă de fapt în cerc și în afara, în afara cercului.

00:45:39,444 –> 00:45:50,224 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Cred cu tărie că învățarea reală este în acest împreună, alături de ceilalți și din experiențele celorlalți.

00:45:51,464 –> 00:46:11,864 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Dacă intrăm cu un mindset deschis, cu o minte deschisă și cu această deschidere, că o să, că există șanse foarte mari să ieșim cu alte idei și alte concluzii decât cele cu care am intrat. Foarte importantă atitudinea asta cu care intrăm în exercițiu.

00:46:11,864 –> 00:46:20,243 [Cristian Ignat]
Mi se pare un lucru foarte interesant să reușești să schimbi într-adevăr sălile de curs și să le faci o formă de cerc. Mi se pare wow.

00:46:20,244 –> 00:46:21,394 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Va trebui să facem acest lucru.

00:46:21,394 –> 00:46:26,104 [Cristian Ignat]
Da, da, da, nu m-am gândit niciodată la asta, dar are atât de mult sens.

00:46:26,104 –> 00:46:32,944 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Îți admit că cel puțin cum mă uit eu, că ar trebui să fie învățarea din acest moment încolo. Da.

00:46:33,964 –> 00:46:37,544 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Inclusiv designul sălilor de curs va trebui să se schimbe.

00:46:37,544 –> 00:46:48,764 [Cristian Ignat]
Pentru că brusc o să fie altfel legătura între cel care încearcă să te învețe ceva și cel care vrea să învețe. Adică nu mai e ruptura asta de care ai zis la început

00:46:50,324 –> 00:46:53,784 [Cristian Ignat]
mai marele suprem care vine să-ți povestească ție cum se face.

00:46:53,784 –> 00:47:06,124 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, și fiecare dintre noi avem de fapt perspective valoroase pe care să le punem pe masă. Plus că stând în cerc ai abilitatea să-i vezi pe toți ceilalți. Și dacă ai puterea să-i și privești în ochi,

00:47:07,364 –> 00:47:16,164 [Dora Surugiu-Kocsolade]
ceea ce e din nou greu de dus, dar nu imposibil. Care e decizia de business pe care majoritatea o ia prea târziu?

00:47:22,164 –> 00:47:31,364 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Din perspectiva de antreprenor și cumva de antreprenoriat, de antreprenor care sau de fapt de om care niciodată n-a creat business-uri, ci a creat

00:47:32,904 –> 00:47:38,204 [Dora Surugiu-Kocsolade]
contexte. Cred că este despre exit, despre momentul în care

00:47:39,304 –> 00:47:40,583 [Dora Surugiu-Kocsolade]
ai puterea să let go.

00:47:43,063 –> 00:47:54,864 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Am văzut-o și din păcate, pentru că nu avem experiență și nu avem această istorie de antreprenoriat românesc, da.

00:47:54,864 –> 00:47:57,384 [Cristian Ignat]
Tot de la educație.

00:47:57,384 –> 00:49:03,604 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Da, și contexte și e o conversație foarte lungă și și pe ea putem să stăm, pentru că e o zonă de business de familie, e o zonă de interes pentru mine și am urmărit-o și am urmărit-o la noi în România. Dar pentru că primul val de antreprenoriat post comunism, post, post-revoluție, dacă stăm și ne uităm, sunt foarte puține business-uri care au fost create ca și business-uri din care să faci exit. Ele au fost, sunt business-uri de lifestyle, în realitate, da, și ai foarte multe exemple de antreprenori a căror viață privată e strâns legată și identitate strâns legată de, de business-ul pe care, pe care l-a creat. Și asta este o capcană foarte mare, din care e foarte complicat în realitate să ieși și cumva să faci într-un fel această depersonalizare. Să înțelegi că personalitatea ta ca antreprenor sau ca fondator de companie nu este unică și nu este a companiei. Admit că am fost în această, în această

00:49:04,844 –> 00:49:15,724 [Dora Surugiu-Kocsolade]
situație, în această, într-un fel capcană în care singurul mod pe care mă puteam, prin care mă puteam defini pe mine ca individ, ca persoană, era prin business

00:49:17,144 –> 00:49:55,416 [Dora Surugiu-Kocsolade]
și a fost a fost, a fost nevoie de o muncă, da, de stat acolo, de terapie, de voit, da? Înțeles că este doar una dintre personalitățile mele, că sunt mai mult de atât. Și ce m-a ajutat să pot să stau în acest exercițiu a fost să știi faptul că eram foarte conștientă că limitările mele ca persoană devin limitările business-ului. Așa că business-ul trăiește dincolo de mine. N-am făcut în realitate nimic. Dar nu e un exercițiu ușor și e, na, da, e ceva pe care putem să stăm să vorbim foarte mult, dar cred că nu știm când să facem exit când trebuie.

00:49:56,716 –> 00:49:57,476 [Cristian Ignat]
Sunt perfect de acord.

00:49:58,796 –> 00:50:00,076 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Și bonus, da, tema.

00:50:01,896 –> 00:50:10,516 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Sunt în conversație cu un prieten foarte drag, olandez. A venit cu, știi, a făcut afirmația asta că noi în România,

00:50:11,536 –> 00:50:59,376 [Dora Surugiu-Kocsolade]
în principal, ne trăim viața reacționând. Noi reacționăm la ceea ce ni se întâmplă, da, la lucrurile care vin către noi. Trăim mult prea puțin intenționat, în sensul în care suntem, nu construim în mod activ, da, nu avem niște obiective care, către care să construim, da. Ceea ce facem, deciziile noastre, mișcările noastre, da, nu sunt către un, către un obiectiv, nu sunt către un sens, către o misiune personală. Așa că, cumva invitația mea pentru cei care ajung să asculte acest episod de podcast, au răbdarea și să stea cu noi până la, până la final e să încerce să facă acest exercițiu, să se uite cât la sută din

00:51:00,936 –> 00:51:32,316 [Dora Surugiu-Kocsolade]
acțiunile lor, din deciziile pe care le au, din ceea ce fac este, sunt în realitate un răspuns, o reacție la ceva extern, cât este o decizie și cât este leadership personal și self-leadership în lucrul acesta. Eu cred că în momentul în care avem anumite conștientizări, o să știm pe unde să căutăm și alt fel de răspunsuri și avem nevoie să fim lideri în primul rând în propriile noastre vieți.

00:51:32,316 –> 00:51:40,515 [Cristian Ignat]
Corect. Și să acționeze mai mult și să nu se sperie când aprofundează lucrul ăsta, ci să încerce să schimbe ceva în…

00:51:40,516 –> 00:51:47,516 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Eu mă uit cu foarte multă curiozitate și sunt așa, ca un fel de copil mic la cât de multe lucruri mai avem încă de învățat, știi?

00:51:49,176 –> 00:51:55,596 [Dora Surugiu-Kocsolade]
It’s so, e atât de fain, știi, și mă bucur că n-am pierdut, că știi speranța asta să iau de la capăt,

00:51:56,636 –> 00:52:08,575 [Dora Surugiu-Kocsolade]
a, a nu știu câta oară. E foarte fain. Avem o lume întreagă nu doar de descoperit, dar și de construit. Și asta e o responsabilitate mare pentru noi, da, pe care cred că trebuie să ne-o asumăm.

00:52:08,576 –> 00:52:09,316 [Cristian Ignat]
Mulțumesc mult, Dora.

00:52:09,316 –> 00:52:24,256 [Dora Surugiu-Kocsolade]
Mulțumesc foarte mult, Cristian și mulțumesc fiecăruia dintre ascultători care a avut răbdare și care a investit o oră alături de noi în această conversație și să continue să fie curioși.